# Oraș vandalizat – Despre vandalismul dintre noi și spațiul urban

DRAGOȘ DOGARU
Designer multidisciplinar, inițiator și director creativ al proiectului București: Modernism Art Deco

 
VANDALÍSM, (2) vandalisme, s. n. 1. Distrugere a unor opere de artă, a unor edificii publice etc. 2. Faptă de vandalism (1). – Din fr. vandalisme.

Artă urbană, vandalism sau regenerare? Care este ordinea? Cum putem face orașul mai frumos și în același timp să dăm ocazia și contextul pentru lucrări graffiti de calitate care să nu intre la categoria vandalism. Cum protejăm și menținem imaginea patrimoniului construit și îmbunătățim spațiul urban?

Sunt un locuitor al Bucureștiului. Sau al unui București poate mai istoric decât cel "socialist", cum ne place să bagatelizăm uneori percepția generală și cea pe care credem că turiștii ar avea-o referitoare la imaginea acestui oraș. Nu e așa? Ceaușescu, Casa Poporului, Ateneul și Centru' Vechi - ca să punem ceva istoric, Universitate și Piața Unirii - că deh sunt în centru, mai enumerăm Muzeul Satului, Calea Victoriei, câteva muzee și parcuri și.... multe blocuri că pe acolo locuim. Stereotipuri sau poate o exagerare, dar pe acolo suntem.

De mai mult de un deceniu mă plimb cu bicicleta prin Bucureștii mei... de la Cotroceni până la piața Iancului și din Dorobanți cu zona capitalelor până pe la parcul Tineretului, parcul Carol, Filaret. Recunosc că ajung și mai departe dar prefer zona centrală. Și pe aici nu e chiar așa stereotip Bucureștiul cum am crede - poate mulți din cei care citesc acum știu deja asta, dar sper să ajungem și la ceilalți. Bucureștiul este istoric, este divers, cu multe clădiri de patrimoniu superbe, multe monumente de arhitectură - clasate sau nu ca monumente istorice - și mai multe neîngrijite, cu piațete cu un anume farmec, părculețe ascunse, multe blocuri (desigur) dar totuși surprinzător de frumos pe alocuri. 

Acum, coborând de pe bicicletă ca să încerc să răspund şi eu întrebărilor mai așezat, am mai observat ceva. În special în ultimii - să spun 4 sau nu mai mult de 5 ani? Distrugere. Facadism. Demolări pe alocuri. Construcţii clar ilegale în zone protejate. Polistiren în altele. Trotuare umplute de mașini. Străzi și străduțe centrale fără nici un coș de gunoi și clar mai neîngrijite decât în cartierele "comuniste" - care în mod surprinzător arată tot mai bine în unele sectoare. Un Cișmigiu care decade încet, în decrepitudine măturată periodic cu multe bâlciuri la fel de periodice. Și cireaşa de pe tort - ca să nu spunem bomboana de pe colivă - mult grafitti peste tot, pe toate clădirile din zona centrală, pe care cu numai câțiva ani în urmă le admiram că se țin bine la cei 80-100 de ani ai lor.
 

Și ajungem aici. La subiectul nostru #orasvandalizat
Spre exemplu, B-dul Carol I, zonă istorică protejată, între piața Rosetti și Armenească, pe numai câteva sute de metri. Monument istoric clasat - Palatul ASIROM, Sediul unui partid politic istoric - PNȚCD, Sediu de instituție publică - ANRE - și trei imobile de locuit, toate cu fațadele distruse în războiul Bombelor și Tagurilor. Neîngrijirea și violența graffiti-urilor este flagrantă. Tu ai vrea să locuiești aici? Te-ai simți în siguranță ca trecător sau turist în această zonă plină de "exprimare artistică" - cum ar aprecia unii? Poate chiar este aşa, dar nu este poate cam mult?


 

Cum ne relaționăm la și cu spațiul public, care este al nostru al tuturor?
Poate soluţia ar fi o mediere a spațiului public, prin programe publice cu sprijinul și cu supravegherea autorităților locale. Reconsiderarea și facilitarea actului și intervențiilor artistice în zone clar delimitate - cu o bună poziționare urbană - ar echilibra acest act de distrugere/manifest și l-ar transforma în ceva eminamente pozitiv și astfel ar contribui la o regenerare urbană. Un spațiu public bine reglementat, protejat şi îngrijit ne va face să îndrăgim mai mult un oraș afectat de intervenții imobiliare fără scrupule, distrugeri cu intenție, neîngrijit și neiubit în esență. 
Și încă ceva: noi, chiar noi, să nu mai fim nepăsători. O altă soluţie poate fi pur şi simplu în a ne regasi respectul pentru spațiul urban și pentru ceilalți. Să apreciem şi valorizăm ceea ce avem în jur, pe celălalt, oraşul şi locul în care trăim. Și va fi mai bine.

Și ca un epilog, închei cu un paradox
Un monument istoric sau imobil de locuințe este acoperit (ilegal) cu graffiti. Acesta este un vandalism. Paradoxul este că a distruge acel graffiti pe monumentul istoric este tot un vandalism în esență, dacă vom considera acel act ilegal artă. Unde tragem linia? Cât ne vom mai vandaliza reciproc în această societate, în acest oraș, atât verbal cât și vizual?