907 Articole

rezultate preluate din toată arhiva de articole

Actorii nu ar putea să joace pentru ei înșiși o altă soartă, mai bună decât cea care le este dată? Dialog actrița Fanny Ardant, Evgheni Vodolazkin.

De Difuzor GF| 23 Ianuarie, 2019 | Categorie: Ardant+Vodolazkin | Vizualizări: 1805

Scriitorul Evgheni Vodolazkin s-a întâlnit în luna decembrie a anului trecut cu actrița Fanny Ardant.
Au discutat despre literatură, Dumnezeu și actorie...
Vladimir Bulat (Ochiul de veghe) a făcut o versiune românească a acestui dialog.



Evgheni Vodolazkin La Târgul de carte de la Paris am avut cu dv. o minunată discuție, atunci m-am gândit că între actori și scriitori există ceva similitudini: și unii și alții joacă rolul cuiva, iar esența acestui joc este tentativa de a trăi viața altcuiva.
Fanny Ardant Oare? Mie mi se pare că e tocmai invers. Scriitorul spune mereu o singură istorie, mutându-o dintr-o carte în alta, formând o singură viziune despre viață, acesta fiind laitmotivul întregii lui creații. Dacă e un autor mare, ideea aceasta este pentru el dincolo de orice altă dorință. De pildă, Proust, Pușkin, Dostoievski sau Flaubert. Cu actorul e altfel, el intră în istoriile altora. Nu în chip rațional însă, ci din punctul de vedere al simțirii: adevărate și autentice. Sunt într-o admirație nețărmurită față de scriitori, dar pasiunea mea rămâne spectacolul. Trebuie să aleg.

Evgheni Îmi îngădui să povestesc un banc. Există o glumă despre o milionară franceză care și-a dorit să petreacă o noapte cu Ivan cel Groaznic, și oricât i se spunea că nu-i cu putință acest lucru, ea tot nu credea, și nu ceda. În acea vreme, din fericire, la Paris era în turneu Teatrul Academic de Artă (МХАТ) din Moscova, iar secretarul acestuia a găsit un actor, care să joace rolul lui Ivan cel Groaznic. Milionara a fost foarte încântată după acea noapte. Doar că peste ceva timp, femeia a dorit să doarmă cu Petru I. Același actor a prestat și mai convingător. Atunci, femeia s-a prins, pe dată de șiretlic. Și s-a interesat dacă poate petrece noaptea cu actorul însuși, dar – acela a refuzat, zicând: „de fapt, sunt impotent”. Curiozitatea a îndemnat-o să întrebe, cum a de a jucat atunci așa bine rolul lui Petru I și a lui Ivan cel Groaznic. Actorul a răspuns: „După sistemul lui Stanislavsky!”. Iar întrebarea pe care mi-o pun eu este una cât se poate de serioasă. Actorii, fiind oameni deosebiți, capabili să se metamorfozeze – nu ar putea să joace pentru ei înșiși o altă soartă, mai bună decât cea care le este dată?
Fanny Foarte amuzantă istorie! În ce privește întrebarea, pot spune că viața ta, cea de „rezervă”, și mai fericită – este, cred, chiar cea pe care o joci tu, în filme și pe scenă.

Evgheni Am remarcat o stranie legitate la scriitori: cu cât mai mult este avariat în caracterul lor, cu atât sunt, uneori, mai luminoase scrierile lor, e ca și cum tot ce au mai bun revarsă-n operă, și dăruiesc literaturii.
Fanny Posibil, așa este. Dar indiscutabil este că actorul e mai bine să fie prostuț sau chiar idiot, iar scriitorul, cel mai bine – intelectual.
Evgheni Cunosc acest punct de vedere dar, din perspectiva mea, și actorul trebuie să fie deștept.
Fanny Da, deștept – posibil, dar obligatoriu neprihănit: ca o foaie de hârtie.



Evgheni Literatura Evului Mediu era preponderent o literatură a faptelor reale. Născocirea a venit odată cu Timpurile Noi. Aceasta este vremea când a apărut deosebire dintre ficțiune și non-ficțiune. În timpul întâlnirii noastre de la Paris am vorbit că acum tot mai populară devine non-ficținea. Cum credeți, de unde această atracție pentru veridic? Se poate spune, că literatura și-a epuizat resursele?
Fanny Mie mi se pare că acest fenomen provine din cauza dispariției imaginației, iar cuvântului și stilului i-au secat tăriile. Dorința permanentă de a petrece în cotidian jugulează capacitatea de a da frâu fanteziei. Realismul, în opinia mea, limitează ceva din straturile importante ale gândirii. Cine e un scriitor mare, cine este el? Un vizionar care observă și prezentul și viitorul – un adevăr de natură artistică, care are o dimensiune carnală, fizică. Iată, în vremurile noastre nu avem vizionari.

Evgheni Ce anume căutați în cărți – capacitatea de a vă detașa de cotidian? Sau, mijloace de a a-l înțelege mai bine?
Fanny Citesc precum un apucat, ca un narcoman, și este important pentru mine să se creeze senzația că mi se vorbește anume mie, și este important ca duhul meu să se poată deschidă spre interior, și spre exterior, către lume. Pentru mine o carte adevărată este cea care-mi întărește sentimentul, că nu sunt singură pe lume. Ca și cum scriitorul mi-ar vorbi, doar mie, în întuneric.
Evgheni Aceasta este o imagine foarte frumoasă. Pentru că literatură este întotdeauna, cu adevărat, o comunicare personală, nu îndreptată spre mase, ci de la inimă la inimă. Apropos, nu o dată, v-ați mărturisit iubirea față de literatura rusă. Iar aceasta, în ipostaza sa clasică, e în cel mai înalt grad religioasă. Vă interesează acest aspect al literaturii?
Fanny Da. Am început să citesc și am îndrăgit literatura rusă încă în copilărie. Tot atunci, m-a atras și tragedia greacă. Îmi place mereu când se produce un dialog cu Absolutul – cu ceva superior.

Evgheni Îmi permiteți o întrebare foarte personală: aveți conversații cu Dumnezeu?
Fanny Permanent! De pildă, când stau în culise, înainte să pășesc pe scenă.
Evgheni Mi-este cunoscut sentimentul. Romanele mele le consider ca niște scrisori către Dumnezeu.
Fanny Într-un anume moment al vieții am decis, că voi vorbi cu el, doar pentru a-i spune „mulțumesc” sau „iertare”.
Evgheni Astea sunt singurele cuvinte posibile. Că doar nu o să-i spune că suntem buni.
Dar să trecem la cele lumești. Nu sunt primul bărbat care vă admiră frumusețea. Pentru milioane de oameni sunteți întruchiparea feminității. Există vreo perspectivă feminină asupra artei? Aveți cumva un anume fel de a privi literatura masculină, separat de cea feminină?

Fanny Nu pretind a exprima un adevăr absolut, dar mi se pare, că în afara genului, suntem mai întâi de toate oameni. Când se vorbește despre despre „literatură feminină”, sau „despre cinema feminin”, acest punct de vedere este unilateral.

Evgheni Sunt absolut de acord, iar întrebarea mea era oarecum provocatoare. Există literatură și ne-literatură. O altă determinare nu poate fi. Cultura rusă este tipic europeană. A luat multe lucruri din cea europeană, dar și a dat multe Europei. În mass-media occidentală cele referitoare la Rusia sunt plasate într-un context negativ. Or, acest lucru nu se răsfrânge și asupra literaturii?
Fanny Pot afirma, că celor care iubesc cultura le este indiferent zgomotul mediatic, și politica, de asemenea. Aceștia nu citesc ziare. Pentru că în cultură este sădită veșnicia, iar celelalte sunt toate efemere. Cultura rusă are toate cele necesare pentru a fi iubită, și nu are de ce să facă efortul să seducă.
Decembrie, 2018.


Traducerea Vladimir Bulat
Sursa www.sobaka.ru
Foto www.sobaka.ru


Evgheni Ghermanovici Vodolazkin (n. 21 februarie 1964, Kiev) este un istoric literar și scriitor rus, specialist în literatura rusă veche. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității Naționale Taras Șevcenko din Kiev (1986). În același an a fost admis la studii postuniversitare la Institutul de Literatură Rusă al Academiei de Științe a URSS (Casa Pușkin), Departamentul de literatură veche, condus de academicianul D.S. Lihaciov. În următorii trei ani, a scris o teză despre traducerea Cronicii bizantine a lui Gheorghe Аmartol, iar din 1990 lucrează acolo pe postul de cercetător științific. A obținut în anul 2000 titlul științific de doctor în filologie cu teza de doctorat: „Istoria lumii în literatura Vechii Rusii (pe baza textelor cronografice din secolele XI—XV)”. În 2015 a scris textul „Dictarea totală”.[2] Locuiește în Sankt-Petersburg; este căsătorit cu Tatiana Rudi. (Wikipedia)

Fanny Ardant, pe numele său complet Fanny Marguerite Judith Ardant (n. 22 martie 1949, în Saumur, Maine-et-Loire, Franța) este o actriță franceză. Ardant a crescut în Monaco până la vârsta de 17 ani, după care s-a mutat în Aix-en-Provence pentru a studia științele politice la Institut d'études politiques d'Aix-en-Provence. În perioada următoare absolvirii, interesul său s-a îndreptat spre actorie și în 1974 și-a făcut prima apariție scenică. Pe la începutul anilor 1980, Fanny ajunsese deja o actriță importantă de film, primind o binemeritată recunoaștere internațională pentru mai multe roluri, dintre care cel împreună cu Gérard Depardieu din La Femme d'à côté (Femeia de alături) a fost cel mai "vizibil". Filmul, regizat de François Truffaut, i-a adus lui Ardant prima nominalizare de cea mai bună actriță pentru Premiul Cesar în 1982. Din nou, în 1984, a fost nominalizată pentru Vivement dimanche!. Ulterior, a devenit partenera lui Truffaut, dând naștere fiicei lor, Joséphine Truffaut, în 28 septembrie 1983. Inițial, ceea ce a atras publicul la Fanny Ardant a fost frumusețea sa proaspătă și exuberanța sa tinerească, dar în timp calitățile sale actoricești deosebite și sofisticarea de care a dat dovadă în cele mai diferite roluri au făcut din actriță una dintre cele mai îndrăgite actrițe franceze. Fanny a demonstrat versatilitate, jucând un rol comic în Pédale douce pentru care a câștigat în 1997 Premiul Cesar pentru cea mai bună actriță. Vorbind fluent limba engleză, Ardant a jucat în mai multe filme britanice și americane. Cel mai recent rol pe care l-a susținut în limba engleză a fost într-unul din filmele lui Franco Zeffirelli, producția Callas Forever, film în care Fanny a portretizat viața cântăreței de operă Maria Callas. Filmul Callas Forever a deschis cel de-al 14-lea Festival internațional de film de la Palm Springs (conform, the 14th Annual Palm Springs International Film Festival) în ziua de 9 ianuarie 2003. (Wikipedia)

Evgheni Vodolazkin Fanny Ardant Vladimir Bulat interviu

Despre autor

Difuzor GF
Material furnizat de prietenii sau partenerii noștri (Radio România Cultural, Fundația Cărturești, One World Romania, Zeppelin, Igloo media, Centrul Ceh, Centrul Național al Dansului, Graphicart-News, Asociația Ephemair, Poster Jam, Editura Cartea Copiilor, Editura Frontiera) sau provenind din arhiva Graphic Front, biblioteca Atelierului de grafică, sau alte surse. (menționate de fiecare dată la sfârșitul articolului)
Dacă dorești să distribui o informație din zonele noastre de interes, scrie-ne la adresa hello@atelieruldegrafica.ro