Ana Blidaru - Cum am crescut o identitate în timp ce colegii mei creșteau o afacere – KOFI TI.

Cu Cosmin ne știm din generală. Eram în clase diferite (el mai mare decât mine) dar ne întâlneam la patinoar. Apoi în liceu am ajuns să facem împreună revista școlii. Inițial Cosmin mi-a propus să fac o bandă desenată pentru revista pe care își dorea să o învie, dar în scurt timp lucrurile s-au cernut, toți membrii redacției au fugit la bere și ne-am trezit trei-patru nebuni la subsol, în laboratorul de informatică, încercând să învățăm Corel Draw din mers și să creăm conținut editorial după ureche. După vreo câteva săptămâni, când era revista gata, s-a stricat calculatorul și am pierdut tot. Am refăcut revista într-o zi din amintiri și ciorne (din fericire atunci textele erau scrise de mână) și am imprimat-o duminică seară la părinți la serviciu. Luni, mândri de rezultat, am distribuit revista prin școală. Unii profesori ne-au certat că în caseta redacțională erau elevi cu medii mici la română iar revista școlii ar trebui să îi prezinte doar pe cei cu media 10. Unii colegi au citit cu atenție revista și au încercuit cu roșu fiecare greșeală de ortografie din texte. Multe exemplare au ajuns pe jos, la gunoi, călcate, mototolite sau în cel mai bun caz avioane.

De ce am început cu asta?
Pentru că la 15 ani, datorită revistei școlii, am avut „botezul” designului grafic, al pregătirii de tipar și al distribuției materialelor tipărite.

Am înțeles că totul se poate pierde într-o clipă și că de multe ori va trebui să refaci un proiect de la zero, am aflat cât doare să nu fie apreciat întregul din cauza unor mici detalii, am înțeles cât de important este acel ochi de vultur care face corectura textelor. În plus, atunci am realizat că nu oricine apreciază un material tipărit, dar cu timpul am hotărât că asta nu este niciodată o scuză pentru a face ceva de proastă calitate.

Câțiva ani mai târziu, în 2017 Cosmin a venit cu o nouă propunere. Împreună cu Raluca, Irina, Florian și Renato tocmai lansaseră brandul Kofi Ti - primul atelier de cold brew și craft soda din România. Importau și distribuiau ceaiuri de specialitate, făceau cafea infuzată la rece, produceau băuturi artizanale folosind materia primă încă necunoscută în România (cascara, scoarță de cinchona - arborele de chinină), aveau logo, font, o primă etichetă a primei băuturi ready to drink (Cascara Lemonade) și căutau un om de marketing și comunicare. Din nou însă Cosmin m-a chemat pentru ceva și eu am ajuns să fac altceva. E clar că structura și formația mea sunt de vină, însă nu pot gândi o comunicare sau o promovare în absența unei identități clare, a unor reguli, culori sau direcții grafice. Primul lucru am stabilit culori pentru toate ingredientele folosite. O paletă de nuanțe și culori care se regăsește în toată comunicarea și care ne ajută la poziționarea noilor produse și în crearea etichetelor noi. Nu sunt naivă, mi-e clar că lumea nu recunoaște conștient că acea nuanță de roșu este cascara și acel mov este masala, dar încet-încet, inconștientul înregistrează. Am trecut apoi la prezența online și cea offline (de pe vremea când ne putem întâlni la evenimente și târguri lunar) și la etichete, creând pentru fiecare băutură o haină care să o reprezinte.

Una dintre cele mai mari provocări de la început a fost producția etichetelor. Avem un mare noroc, în familia Kofi Ti fiind Dvils Print. Ei ne sunt alături de la început și ne salvează de fiecare dată când timpul e scurt sau cantitatea prea mică. Dar cu gândul la viitor, căutam o tipografie cu care să putem începe o colaborare. Fiind un startup și având volume mici de băuturi nu ne permiteam să facem tiraje mari de etichete, iar tirajele mici erau ori prea scumpe ori înghesuite între comenzi mai mari la tipografii, fără a li se acorda suficientă atenție. În timp ce în 2018 am lucrat cu mai multe tipografii de fiecare dată sperând ca rezultatul să fie mai bun, eu mă tot uitam în jur, căutând în zona berii artizanale acea etichetă tipărită cu grijă, pe un suport frumos. Cu ajutorul prietenilor de la Kutuma am ajuns la Sunimprof Rotaprint, o tipografie din Cluj unde tipărim etichetele de peste 1 an. Acela a fost un moment de cotitură pentru identitatea gamei de băuturi ready to drink. Dacă până atunci printam câteva sute de etichete și existau mici modificări înainte de fiecare print (coșmarul oricărui art) când am început colaborarea cu Sunimprof Rotaprint, am printat 10.000 de etichete pentru Cascara Lemonade. Deci trebuia să fie o etichetă „definitivă”… sau cel puțin cât de definitiv este ceva în era în care trăim și în contextul unui producător artizanal.
De atunci am continuat să facem etichete definitive pentru toate băuturile ready to drink, etichete pe care le discutăm în echipă până e totul clar. Unele etichete s-au născut în câteva ore, altele au fost clocite cu lunile.

CASCARA LEMONADE existase înaintea mea într-o primă variantă. Am pornit de la elementele inițiale pentru a-i păstra caracterul și am căutat să îi ofer eleganță, în ciuda cantității mari de informație care trebuia inclusă. În timp ce prima eticheta fusese gândită ca un unicat, noua etichetă de Cascara Lemonade a fost creată privind înainte spre colecția de băuturi ready to drink care urmau să se nască.

Precum o călătorie în jurul lumii, KOLA TONIC aduce împreună nuci de kola din Guinea, scoarță de cinchona din Ecuador, scorțișoară din Sri Lanka, anason din China, cuișoare din Madagascar și zahăr brut de trestie nerafinat din Columbia. În plus, este o cola naturală, sănătoasă, o plăcere nevinovată. Eticheta pentru Kola Tonic a fost prima reală provocare - trebuia să spună povestea colorată, fără să facă notă discordantă cu identitatea simplă și clară Kofi Ti. Au urmat băuturile calme, din ceai de specialitate. Mai greu a fost până ne-am hotărât la numele lor.

Apoi ALB și NEGRU au adus de la sine etichetele care pun accent pe efectele ceaiurilor - „mindfulness” în cazul ceaiului alb Ya Bao și „vitalitate” în cazul celui negru Yunnan Gold. Primăvara aceasta, în timp ce colegii mei experimentau noile rețete, eu am lucrat în paralel etichetele pentru cele mai noi 3 băuturi.

SOCATA CU ZVÂC este băutura noastră neaoșă. Dacă pentru celelalte băuturi ingredientele sunt aduse din toată lumea, Socata cu zvâc este creată din soc de Bunești și oțet de caise de la Cerbul Acru. În plus, având în vedere ultimele luni în care a crescut accentul pe consum local, era momentul să folosim tricolorul. Recunosc că niciodată n-am avut o relație bună cu tricolorul, nu din motive conceptuale sau ideologice ci pur vizuale. Cele 3 culori primare în proporții egale dor. Ideea culorilor pentru ingrediente m-a salvat. În loc să văd tricolorul, am ales să văd roșu de la oțet, galben de la soc și albastru de la tonic, într-o explozie de culoare și nebunie de gusturi.

APA TONICĂ și COLD BREW COFFEE & TONIC sunt etichetele aflate la cele două poluri ale procesului de creație. Kofi Ti face băuturi artizanale „with a twist”, iar eticheta Apei tonice este chiar acel „twist” vizual aplicat bulelor apei carbogazoase. Am avut clară eticheta în minte și apoi am creat-o în câteva ore. Nu am mai modificat nimic la ea și este una dintre etichetele preferate în echipă. În polul opus, eticheta Cold Brew Coffe & Tonic, deși foarte simplă, este una dintre cele mai muncite, având în spate zeci de variante și luni de stat la dospit. Pentru a mă debloca a trebuit să accept că regula mea cromatică nu trebuie folosită chiar întotdeauna. Am renunțat la albastru de la tonic și a ieșit eticheta.

De-a lungul anilor, la aproape fiecare nouă etichetă am avut același ping-pong uneori obositor, alteori frustrant, dar întotdeauna constructiv. Eu vin cu o propunere cu prea multe „floricele”, Cosmin vrea ceva simplu, monocrom. Printre schimbul de replici inevitabil se regăsește „Cascara Lemonade e așa de frumoasă! De ce nu faci una la fel, pe altă culoare?” la care răspund invariabil „Nu suntem Pantone!”. Dar la final ajungem acolo unde trebuie.

Mai multe puteți afla și vedea pe www.kofitidrinks.com



Foto Dora Marian