Angkor Wat - Banteay Srei, Templul femeilor. Ușor de cuprins cu privirea, greu de acoperit cu mintea.
Unul dintre cele mai enervante lucruri care ți se întâmplă atunci cănd călătorești este că trebuie să te grăbești. Totul e pe ceas, vrei să vezi cât mai multe, mereu te așteaptă cineva, mereu ai un alt loc în care trebuie să ajungi. Cam așa s-a întâmplat și în acel februarie al anului trecut, colac peste pupăză era îngrozitor de cald și destul de aglomerat. Înghesuială, hlizeală prin cotloane, bastoane cu telefoane în aer, zâmbete forțate. Era a doua zi în complexul muzeal Angkor Wat și avea să fie ultima pentru că realmente mă săturasem și de vizitatorul european și de cel asiatic. Eu fiind clar unul dintre ei.
În fine, mi-amintesc că eram și puțin frustrat: nu mă documentasem suficient de bine înainte de a ajunge acolo, eram nevoit să operez mai mult cu agoniseala citită/ văzută de când ajunsesem în Cambodia și mi se părea destul de puțin. Vedeam că piatra, pământul și culoarea localnicilor aveau legătură însă tot era puțin. Mă bucur însă că am reușit s-o fac mai mult acum, s-au mai așezat niște lucruri.
Anyway, ce vedeam era uluitor, cetatea era într-adevăr o bujuterie, una frumos tăiată și finisată în gresie roșiatică.
Frumoasele frontoane cu scene mitologice, precum și basoreliefurile cu femei cu lotuși în mâini sunt străjuite de cele trei turnuri centrale decoarte cu divinități masculine și feminine. Totul e într-o proporție desăvărșită și într-o armonie perfectă. Când a fost descoperită, în 1914, s-a presupus că sculptura rafinată ar putea fi de la sfârșitul perioadei Angkor, din secolele al XIII-lea sau al XIV-lea. Mai tărziu însă, inscripțiile găsite pe stele funerare au datat exact templul: 967 d.Hr.Mic și emoționant, mai ușor de cuprins cu privirea dar greu de acoperit cu minteam, Banteay Srei înseamnă “Templul femeilor” și se spune că trebuie să fi fost construit de către femei, fiind prea frumos și prea filigranat pentru mâna unui bărbat.
Despre arhitectura khmeră se pot găsi multe informații, nu găsesc că ar fi cu rost să le reiau aici.
Ce mi s-a părut însă haios tot citind despre Banteay Srei a fost o întâmplare petrecută în anul 1923. Protagonist: André Malraux. La doar 22 de ani, la doi ani după ce se căsătorește cu Clara Goldschmidt, pleacă în Indochina, probabil în urma Școlii de Limbi Orientale pe care o frecventase și care probabil îi dase o direcție.
Vizitând Banteay Srei, l-a mișcat atăt de mult încât a încercat să sustragă patru devatas (basoreliefuri cu zei) din ruinele templului cambodian. Nu după mult timp a fost arestat in Phnom Penh și condamnat la trei ani de închisoare. Ulterior pedeapsa i s-a redus la un an cu suspendare, reușind astfel să se întoarcă în Franța. Întâmplarea a stimulat mult interesul pentru acel loc.
Doi ani mai târziu, în 1925, se întoarce în Saigon (Ho Chi Minh-ul de azi) și înființează ziarul "L'Indochine”, ziar a cărui apariție nu a fost foarte îndelungată. În anii următori face călătorii în Laos și în China unde participă activ la mișcările grupărilor comuniste.
Reîntors în Franța, în anul 1930 scrie primul său roman "La voie royale" bazat în mare parte pe experiența avută în Indochina.
Mai mult despre André Malraux găsiți aici
Banteay Srei (Templul Femeilor sau Templul Frumuseții)
- suprafață 500 mp
- apartenență complexul muzeal Angkor Wat (cel mai întins monument religios din lume: 162,6 hectare)
- material gresie roșiatică
- restaurare în anul 1930, prin anastiloză
- datare construit în 967 d.Hr./ descoperit în 1914
- vecinătăți aproximativ 32 km nord-est de Siem Reap și la 21 km nord-est de Bayon
Mai multe informații aici
Dacă ți-a plăcut acest articol, donează 1Eu redacției Graphic Front, ajută-ne să continuăm.
Despre autor
