Aquaforte (și sora ei aquatinta)

Aquaforte (și sora ei aquatinta) este în principal o tehnică de multiplicare. Una rămasă mult în urmă din mai multe cauze: timp, instrumentar, performanțe și aplicabilitate oarecum limitate. Cu alte cuvinte, tot pe scurt: îți trebuie o presă de imprimat, timp (nu te poți grăbi, îți trebuie răbdare), nu poți împrima orice obiect (căni, brichete), și nu poți face o policromie controlată perfect. Prin urmare, gravura aquforte își face mai greu loc în dinamica zilelor noastre. Performanțele apar la imprimatul pe hârtie și aduc în discuție și o percepție tactilă pe lângă cea vizuală, lucru care o deosebește de oricare altă tehnică de imprimare.
Oricum, dincolo de tehnica în sine care de fapt înseamnă o corodare cu acid a unei suprafețe, aquaforte are la bază un instrument prezent în mai toate aplicațiile de azi: cel de selecție.
A suprafeței pe care vrem să o corodăm, desigur. E un alt fel de a lucra cu măști, cu canale, treshold, invert, etc.

Totul se învârte în jurul ideii de transpunere a unui desen în vernis-ul așternut pe placă. Se dezvelește metalul în vederea corodării. Cum se face asta depinde doar vrerea și putința fiecăruia.

La îndemână sunt aceleași mijloace de desen folosite de când lumea: punct, linie, pată și combinații, obținute într-o mulțime de moduri posibile, de la zgâriere, ștergere, tamponare etc, plus unele mai recente precum cea din imaginile de mai jos.
Urmează evident cerneluirea și imprimarea. Eu mă opresc însă aici, există foarte multă documentație pe net, atât scrisă cât și video, a unor oameni mult mai pricepuți decât mine.

Dacă ți-a plăcut acest articol, ajută-ne să mai facem, donează 1Eu