Arena Națională - deschiderea oficială, 6 august, 2011

Valuri valuri, oamenii urcau spre marea minune. S-a deschis arena, arena națională. Marele stadion, marea ctitorie. Oamenii nu se mai săturau sa privească terenul verde și marea de 55000 de locuri pixelate. Efectul e "wow" cum spunea cineva. Deh, e ceva, a meritat suferința, a meritat să îndurăm atâția ani de mizerie și disconfort. Avem stadion, ce să mai...
Pliantul evenimentului ne năucește cu cifre. 264 reflectoare, 2000 lx, 120 de difuzoare de mare putere, 29 600 metrii pătrați de acoperiș. O fi mult, o fi puțin, cine poate să știe? Nu mai avem alt stadion, ajung 120 de difuzoare?!?!... pe Camp Nou nu am ajuns încă și nu știu câte difuzoare sunt acolo.
Ce știu e că mesajul primarului m-a cam iritat puțin:

...Bucureștenilor mei le mulțumesc pentru răbdare și pentru înțelepciunea cu care au acceptat ca mare parte din contribuția lor la bugetul local sa fie folosită pentru realizarea acestui proiect de interes național.

Nu-mi amintesc să mă fi întrebat cineva dacă accept sau nu sa se facă acest stadion, așa cum nimeni nu m-a întrebat dacă aș vrea să se dărâme piața Matache și casele din zonă, sau mă întrebe măcar ce facem cu zecile de case de patrimoniu care cad, sau care dispar pur și simplu într-o noapte...
Dar mă rog, să nu ne înfierbântăm, o fi având el niste bucureșteni cu care se consultă la bugete.
Până una alta, avem stadion cu becuri, difuzoare, și cu televizor central. Să ne bucurăm de el!