Biserica Adormirea Maicii Domnului de la Strei - Hațeg, Hunedoara

Am trecut acum câteva zile pe la biserica de piatră de la Strei. Așa cum treci cum treci pe la o bunică de care ai aflat că îi este greu, pe care nu ai văzut-o de 10 ani. M-am apropiat de ea cumva cu teamă dar încrezător - trebuia să fie bine, n-avea cum cum s-o doboare nimic, e mult prea puternică, mult prea atemporală.
Într-adevăr, am găsit-o foarte bine pe pietrele ei, aceeași privire înșurubată în cer, aceeași proporție adolescentină, cu același aer straniu plasat undeva între modestie și aroganță. Seducătoare ca de obicei. Îi faci curte de câteva ori și tot nu pricepi, pentru a nu știu câta oară, de unde a răsărit acea formă zveltă de creion, cu asemenea atitudine.
Biserica de la Strei este poate cea mai evidentă dovadă că monumental nu înseamnă mare, că simplul poate fi foarte expresiv și că bunul simț al proporțiilor și al dozajului e absolutamente necesar, adică nu se poate fără. Adică se poate dar ies niște tâmpenii. Ce se întămplă acum la noi cu arhitectura de cult ne relevă adevărul brutal că suntem neputincioși să vedem ceva, incapabili să învățăm, înțepeniți în cea mai severă formă de autosuficiență.

Dar să rămânem totuși bine dispuși. Am aflat că șița nouă e deja sosită în sat și că în toamnă se va lumina acoperișul…A venit comisie de doctori de la București, i-au luat tensiunea, totul e foarte bine, fresca e bine, țesuturile, osatura așijderea. De la dom’ preot Pop citire.
Am plecat de lângă ea liniștit, de bună seamă că ne va îngropa pe toți, mult timp de-acum încolo, ne va aminti mereu cât suntem de pământeni.

Mai multe despre biserică găsiți în această carte Hațeg, țara bisericilor de piatră și în multe alte locuri.