Can Tho - Vietnam. Nu știu ce tip de partener era Pepsi dar clar asistam la o bizară alăturare.

Nu mă gândeam că o să încep seria postărilor din Vietnam cu panouri propagandiste, dar fiind 1 Mai mi s-a părut potrivit. Ne reamintim cu această ocazie că această Zi Internațională a muncii, care se ține în majoritatea țărilor, a  fost decretată de Congresul Internaționalei Socialiste exact cu 100 de ani înainte de anul 1989, în memoria victimelor grevei generale din Chicago. Între timp Australia, Elveția și Statele Unite au renunțat să mai serbeze această zi. Despre cum și unde se mai sărbătorește această zi am mai pomenit mai pe larg și aici.

În Ho Chi Minh am văzut prea puține semne comuniste, orașul era deja copleșit de capitalism iar eu eram oricum prea sufocat de tot ce era în jurul meu, părea că un milion de locuitori din cele nouă ale orașului sunt pe capul meu în permanență.
Deși al cincilea cel mai mare oraș din Vietnam, Can Tho număra cu doar două-trei sute de mii peste un milion. Prin urmare, ajuns acolo, am început și să respir mai bine și să văd mai bine. Precum majoritatea orașelor din țară și acesta era în plină dezvoltare, economia bazată pe principii colectiviste se transforma încet dar foarte sigur într-una cu investiții străine, cu capital privat. Se spune că vizita lui Bill Clinton din anul 2000 a normalizat și relațiile economice cu fostul inamic, Statele Unite. Orașul e renumit pentru pentru piața sa plutitoare din delta Meckong, satul de hârtie de orez și canalele rurale pitorești. (Voi mai reveni asupra lor în posturi viitoare.)
Prea multe panouri de propagandă nu erau, majoritatea celor pe care le vedeți se aflau în curtea unei instituții, doar câteva pe stradă. Cred că încet încet vor dispărea, vor rămâne doar în instituții, în cărți și în muzee. După cât de nătâng erau făcute, e clar că aparatul propagandistic își dădea duhul încet încet. În școli, în schimb liderul Ho Chi Minh triumfa încă la loc de mare cinste, zugrăvit într-un fel atât de cunoscut nouă.

Ce n-am apucat noi să vedem la noi și mi s-a părut extrem de haios: sigla Pepsi la subsolul unui astfel de panou. Nu știu ce tip de partener era Pepsi dar clar asistam la o bizară alăturare. Sau subordonare? Nu am înțeles cine cui.