Constantin Georgian, Opere asiatice inedite. Paris-Leipzig-Berlin-București, 1872-1904.

În cei zece ani cât am ținut cronica săptămânală mi s-a întâmplat să am parte de câteva popasuri „regale”: momente în care scrisul meu a întâlnit câte-o mare carte, a cărei importanță (dincolo de efermeridele gazetărești și de mica bârfă scriitoricească) pune în umbră cu naturalețe comentariul, oricât de virtuos. Iluzia puterii pe care o poate conferi exercițiul acesta se disipează atunci, căci, dacă e să fii onest față de tine însuți, dacă orgoliul n-a ajuns să-ți copleșească sinceritatea și inteligența, ești nevoit, ca recenzent, să-ți accepți rolul discret de însoțitor, de martor, de „contemporan” (cu fluturii sau cu Dumnezeu, cum spunea un poet de demult).
E un sentiment pe care, ziceam, l-am trăit de câteva ori până acum; ultima dată, astăzi, în Dilema Veche, când am avut ocazia de a scrie despre formidabilul necunoscut care a fost Constantin Georgian, redescoperit (aproape îmi vine să zic: inventat) de Eugen Ciurtin în paginile uneia dintre cele mai frumoase, mai pasionante și mai impetuoase ediții critice (ei da!) apărute în românește. (Cosmin Ciotloș, Dilema Veche)