Constantin Georgian, Opere asiatice inedite. Paris-Leipzig-Berlin-București, 1872-1904. Partea a doua

De-ajuns să spun că, dintre toți orientaliștii secolului al XIX-lea românesc, el e cel dintîi care întrunește atributele savantului cu legitimitate academică. Și singurul a cărui imagine publică a avut de așteptat mai bine de o sută de ani pînă să prindă un contur, fie el vag. Practic, fără zelul enciclopedic al lui Eugen Ciurtin, Georgian ar fi rămas, pur și simplu, o pată bibliografică albă. O pată care ar echivala absența Istoriei ieroglifice a lui Cantemir sau a Țiganiadei lui Budai-Deleanu din inventarul scrierilor autohtone. Comparația, poate forțată, nu e totuși lipsită de îndreptățire, de vreme ce ediția critică a tratatului Rasamañjari realizată de Georgian e, atît cît se poate estima, încă demnă de interes. E mare lucru, fără-ndoială. Dar nu din asemenea acte de pionierat stimabil provine meritul superlativ și fascinația acestui volum de inedite. Ci din bogăția, versatilitatea și expresivitatea corpusului de scrisori care pulsează în cele 350 de pagini ale lui. (Cosmin Ciotloș - Dilema veche, articol integral aici)

Carte tipărită cu Fontul Unicode Gāndhārī, care poartă numele limbii medio-indiene în care s-au păstrat și redescoperit, după 1990 cele mai vechi manuscrise budhiste.