Cristian Dumitru, probabil posesorul celei mai mari colecții de jucării din România

Cristian Dumitru este unul dintre colecționarii pe care i-am cunoscut în timpul documentării pentru cartea Grafică fără computer. 40 de ani de mărunte împliniri. Fiind un om cu adevărat pasionat, și-a rupt din timpul său pentru a sta la povești cu noi ore întregi și pentru a ne aduce o mulțime de cutii pline cu jucării, utile pentru cercetarea noastră. A încercat să ne împărtășească cât mai mult din povestea sa și a jucăriilor adunate, sperând astfel ca microbul colecționatului să ajungă și la alții.
Cristian Dumitru strânge jucării încă de la 7 ani, de când se știe adună tot ce îi apare în drum în materie de mașinuțe, trenulețe, jocuri și altele de acest fel. Deși se găseau greu pe vremea comunismului, tânărul colecționar încerca să facă rost de ele în orice fel. Nu erau posibilități pe atunci, dacă nu aveai un unchi șofer de tir sau un prieten îndepărtat care să cunoască un pilot Tarom care să aibă curse în afară, foarte greu găseai, erau rare jucăriile la noi. Nu se importau decât puțin în Cluj și în rest găseai acolo unde se puteau face excursii, dacă luai un aspirator, aduceai și 2-3 jucării. Pasiunea o moștenește de la tatăl său, colecționar de aparate foto. Deși vremurile grele, tatăl lui Cristian Dumitru a reușit să-și păstreze pasiunea și să o transmită și copiilor săi, tatăl meu are 76 de ani și colecționează încă, am fost cu el în târgul din Viena să-și ia aparate de fotografiat, poate da lecții generației tinere, colecționează aparate de aproape 60 de ani, e încă un fan al aparatului clasic, cu film.


După terminarea Electrotehnicii am avut șansa să am numai slujbe bune, nu le-am căutat, m-au găsit ele pe mine, aceste slujbe bune însemnând locuri care i-au permis să se ocupe în paralel și de colecția sa. Pe timpul comunismului, reușise să primească program redus la muncă, astfel prinzând trenul de prânz care să-l ducă repede la Bucur Obor, unde veneau autocarele cu moldoveni care mai aveau jucării rusești sau machete la scară, cu detalii. Mai am și acum colecția aia, 100 și ceva de jucării chiar rare, erau scumpe și în epocă. O mașinuță era 10-12 ruble și un aspirator 30 de ruble, în loc să-ți iei 3 mașinuțe luai aspirator.
Pasiunea lui Cristian Dumitru a crescut constant și a luat alte proporții incredibile,  în prezent ajungând la peste 10.000 de jucării adunate. Pe lângă acestea, domnul inginer mai are multe alte obiecte strânse, de la cărți vechi de la 1800, la motociclete, mașini de cusut vechi sau aparate de ascuțit lamele de ras. în general, încearcă să adune tot ce amintește de trecut, de frumusețea unor perioade puțin apeciate acum. Dorința sa este de a aduna cât mai multe astfel de obiecte, în special din România, păstrate pentru generațiile viitoare. Marea mea criză e că nu o să apuc să termin, pentru că altfel dispar. Se pierd. Terminat la mine înseamnă să ajungă într-un loc, chiar și donate, unde să fie expuse. încerc să îl pregătesc pe fiul meu, încerc să-mi fac prieteni din ce în ce mai tineri, să reușesc să predau ștafeta, să continui colecția. Lumea când vede amploarea a tot ce am strâns, mă întreabă "și ce o să se  se întâmple acum?". Chiar dacă le aruncă copiii mei, eu sunt mulțumit că le-am salvat.


Piese valoroase sunt jucăriile muncite; mai degrabă e de apreciat o mașinuță de prin anii ’30, tocită, chinuită care spune o poveste, decât jucăriile noi nouțe. Jucăriile de pe vremuri erau mai bune, o jucărie ținea 3 generații; de ce se găsesc încă jucării vechi? pentru că le făceau foarte rezistente, era gândită treaba. Problema lucrului contemporan este că e făcut prost, dacă în 1850 un samovar era calculat să țină 50 de ani și a ținut 150, acuma majoritatea lucrurilor sunt calculate să țină 5 ani, 10 ani. Pentru un samovar atunci probabil trebuia să muncești 10 salarii, atât de bine era făcut, acum ca să-ți iei un fierbător muncești câteva ore.
O jucărie este strâns legată de epoca în care este făcută, nu o să iau jucării de acum 30 de ani și o să îi pun pe copiii de acum să se joace. La fel de bine nici eu nu prea înțeleg jucăriile de acum, sunt depășit, cred încă în jucăria clasică. Pe vremea comunismului, era o modă să ai jucării care să te formeze pentru o meserie, acum nu se mai gândește nimeni să se facă croitoreasă de exemplu, dar atunci sistemul te împingea: dacă te jucai cu mașina de cusut când erai mică, normal că mai târziu te gândeai că poate faci asta.


Acum vreo 10 ani și-a dat seama că colecționează  puțin cam exclusivist, că are o colecție de băiat, la 2000 de mașinuțe era o păpușă și atunci s-a decis să dezvolte ceva mai mult, să acopere din lacunele existente, iar acum strânge și accesorii școlare, ascuțitori, penițe cu toc, tot ce este legat de copilărie. Nu doar jucăriile evoluează odată cu trecerea timpului și trebuie adunate, ci și jocurile, chiar și glumele dintre copii, bâlbele. A încercat să-și diversifice cât mai mult colecția, în special cu jucării românești, deoarece aici e o mare necunoscută, nimeni nu știe ce jucării s-au făcut. Planul său este de a face un Muzeu al jucăriilor în formă fizică. Unul virtual a reușit să construiască (muzeuljucariilor.ro), chiar și câteva expoziții itinerante, dar planul cel mare ar fi acela al unui muzeu real. în ultimii ani s-a tot plimbat prin Europa pe la diverse muzee similare și a văzut că majoritatea pornesc de la o colecție personală, a cuiva la fel de pasionat ca și el. Asta ar vrea, să pornească acest muzeu, iar ușor, ușor să adune și alți iubitori de jucării în jurul acestui loc. Din păcate, nu toți cei din jurul său văd lucrurile la fel, oamenii îmi zic: Ce strângi dom'le jucării din astea urâte? Du-te la piață la Rahova să iei unele frumoase, dar speră ca în timp (și poate cu ajutorul viitorului Muzeu al Jucăriilor), cel puțin generațiile mai tinere să ajungă să aprecieze frumusețea obiectului vechi.
Câteva dintre jucăriile adunate de Cristian Dumitru pot fi găsite în seria cărților noastre, Grafică fără computer   precum și în arhiva de imagini GF 

Imaginile fac parte din arhiva Cristian Dumitru și se pot găsi și pe pagina de FB Asociația Muzeul Jucăriilor