Dan Coman, invitatul emisiunii "Vorba de cultură" (RRC) în perioada 1-5 noiembrie. Realizatoare Ema Stere

Dan Coman este invitat de luni, 1 noiembrie până vineri 5 noiembrie, pe frecvențele Radio România Cultural sau la www.radioromaniacultural.ro, între orele 12:00-12:30, la emisiunea Vorba de cultură. Realizatoare Ema Stere.

Nu mă interesează modele literare. Habar n-am, de fapt, dacă există așa ceva. Sau, dacă există și devin de neevitat, musai să fie dinamitate. Asta îmi place să fac cel mai mult atunci când scriu proză: să mă joc și să induc în eroare, să fandez, să folosesc nenumărate capcane pe care le plasez exact atunci când proza (mea) se apropie prea tare de proză. De exemplu, în toate cărțile mele există fragmente (destul de) lungi din cărțile anterioare, capitole copiate efectiv de acolo, poziționate în textele noi, plasate aici nu doar ca să fragmenteze și să schimbe ritmurile noii povești, ci și să le lege de poveștile anterioare; personaje cu rol important care trec dintr-o carte într-alta și care unesc registrele; poeme întregi care au apărut inițial în volumele de versuri și care funcționează doar în strânsă legătură cu acestea – elemente invizibile cu ochiul liber, dar care unesc toate cărțile într-o singură poveste, cea care contează. Restul paginilor/ cărți­lor sunt doar niște capcane – foarte eficiente, e adevărat, și în care se cade extrem de ușor pentru că, de la distanță, paginile/ cărțile astea func­ționează de sine stătător. Nu înseamnă, desigur, că e bine sau că e valoros ceea ce fac (cineva foarte apropiat mi-a spus, pe bună dreptate: ești prea orgolios, cine să-ți citească în felul ăsta cărțile?), dar nici nu mă prea interesează cum (mă) citesc ceilalți. Adică știu când textul e bun, altfel nu l-aș publica, dar știu și că multe din reacții vor fi din interiorul capcanelor – și din interiorul capcanelor întotdeauna vânătorul e zeul, iar indiferența lui devine cel mai adesea insuportabilă.

Fragment dintr-un interviu realizat de Alina Vîlcan în Suplimentul de cultură
 

Absolvent al Facultății de Filosofie din Cluj, Dan Coman a publicat patru cărți de poezie:
„Anul cârtiței galbene” (Ed Timpul, 2003),
„Ghinga” (Ed Vinea, 2005),
„Dicţionarul Mara, ghidul tatălui: 0-2 ani” (Ed Cartier 2009),
„Insectarul Coman” (Ed Charmides, 2017).

De asemenea, a scris patru romane:
„Irezistibil” (Ed Cartea Românească, 2010),
„Parohia” (Ed Cartea Românească, 2012),
„Căsnicie” (Ed Polirom, 2015) şi
„Aceste lucruri care nu se vor schimba niciodată” (Polirom, 2019).

I-au mai apărut două biografii romanțate, sub egida MNLR Iași:
 „Povestea lui Mihai Codreanu” (2018) și
„George Enescu – caiete de repetiții” (2019), precum și o carte pentru copii:
„Moara de frig” (Ed. Cartier, 2018).

A primit Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru debut (2004), Premiul Național de poezie Mihai Eminescu pentru Opera Prima (2004), Vilenica Crystal Prize (Slovenia, 2011), Premiul Radio România Cultural (2010, 2018), Premiul Observator Cultural (2018), Premiul Cartea de poezie a anului 2017 în cadrul Galei tinerilor scriitori (2018). Locuiește la Bistrița unde organizează Festivalul Internațional de Poezie și Muzică „Poezia e la Bistrița”.