Dan Popescu - Un mic scandal artistic se petrece în urbea noastră adormită de calm pandemic. 8 argumente pro.

E vorba de reacțiile la lucrarea Ancăi Mureșan din holul facultății de farmacie. Pe curioși îi invit să viziteze postarea lui Nicolae Comănescu și să se distreze cu schimburile de replici din comentarii. Acum, în vuietul duelurilor am promis că pun jos scutul și barda și la mine pe pagină o să explic cît mai simplu în cîteva puncte ce s-a întîmplat și de ce e valoroasă lucrarea Ancăi. Iată:

1.
E vorba despre o lucrare murală în holul în care se intră în facultatea de farmacie. E făcută gratis de către Anca și transformă spectaculos un spațiu de tranzit inert, neinteresant

2.
E o lucrare abstractă dar în care artistul s-a exprimat direct (de aici vine titulatura expresionism - abstract). Nu are titlu fiind non-reprezentațională și nu spune o poveste la modul clasic fiind non-narativă. Se poate însă spune că are mult conținut personal, funcționează precum o hartă a unor trăiri interioare. Ca un concert de jazz.
3.
Ținînd cont de punctul 2 putem observa unicitatea faptului că e o murală care nu face propagandă (cum se întîmplă de obicei cu muralele instituționale). În mod normal muralele de instituție întăresc mitul construit al comanditarului - sunt figurative, alegorice, prezintă personificări ale valorii instituției într-o cheie de venerație religioasă. Anca produce un gest mai subtil și mai uman, despre asta vom vorbi mai încolo
4.
Din punct de vedere formal e o mare reușită. Cum? Pictorii știu că-n momentul cînd pictezi un perete și nu o pînză riscul decorativismului crește periculos. Veți întreba ce e rău în asta? Nu e neapărat ceva rău însă e o ștachetă pe care artiștii ce vor sinceritate și-o pun singuri. Decorativul pentru ei este confortabil și deci fățarnic. Anca reușește să nu rămînă în decorativ și păstrează și latura estetică a lucrării. Cum? Transformînd spațiul, anulîndu-i pentru cîteva clipe tridimensionalitatea. Un spațiul 3D devine la nivelul percepției un fel de 2D. Un fel de anticameră în care respiră și sufletul un pic.
5.
Cei care remarcă că lucrarea îi apasă sau îi agresează sunt doar rău intenționați. E un spațiu de tranzit, urît arhitectural care devine personal și vital. Și nu, nu se va accidenta nimeni pe scări. Riscul mai mare e să se accidenteze cineva pentru că nu-și scoate ochii din telefon.
6.
Ia să mai vedem alte conotații: lucrarea are un aspect vegetal, asta ar fi prima trimitere, e un fel de junglă sau un arc de triumf floral prin care studenții și profesorii vor trece zilnic. E un omagiu ceva mai subtil și mai uman decît venerații gongorice explicite simbolic. Am auzit și că unii doreau retorte, formule și substanțe mai degrabă decît așa ceva. Of…
7.
Lucrarea produce efectul de “uau!”. E important și relevant ca o lucrare de artă să te scoată un pic din lentoarea vieții cotidiene comune și să te mire, să dea un pic jos promoroaca de pe frunte.
8.
E importantă și cu totul altfel experiența la fața locului, fotografiile nu-i fac dreptate lucrării. Acolo, intrat un pic în pictură, dacă-ți acorzi răgazul și răbdarea necesară vei observa un efect sufletesc interesant.

Postare și comentarii aici