Despre litere, inteligență vizuală și respect în peisajul urban: Traffic Design din Gdynia, Polonia. Interviu cu Monika Domańska, manager de comunicare

De curând, Institutul Polonez a organizat (în cadrul RDW 2020) un workshop de proiectare a semnelor grafice pentru spațiul public. Asociația Traffic Design din Polonia a fost invitată să susțină acest atelier dedicat studenților la grafică și design din universitățile românești de arte.
Cum problema calității și a impactului literelor prezente pe străzile orașelor nu mi-e deloc indiferentă, m-am bucurat să pot asista la acest atelier și să descopăr astfel – abia acum, ah! – munca excelentă a celor de la Traffic Design. Bucuria inițială s-a transformat imediat într-un mare entuziasm și mi s-a părut absolut necesar să avem pe blogul GraphicFront.ro o prezentare a proiectelor acestei asociații. Astfel am ajuns la discuția de mai jos, purtată de la distanță cu Monika Domańska, CCO și PR, căreia îi mulțumim!
Multe mulțumiri merg și spre Eugenia Tynna, graphic designer – o persoană atât de tonică și pasionată –, cea care a susținut efectiv workshopul.

Acest interviu (nu chiar scurt) este dedicat tuturor celor pasionați / obsedați / iubitori de Grafică fără computer și interesați de mai binele orașelor în care ne ducem viețile. :-)

Foto © Rafał Kołsut
    
Pe lângă informațiile pe care le găsim în secțiunea Despre noi de pe site-ul vostru, ne puteți spune mai precis cum a început Traffic Design și care a fost primul vostru proiect? Ați lucrat de la început cu/ pentru spațiul public?
Primul proiect pe care l-am realizat a fost pentru prima ediție a festivalului Traffic Design, care a avut loc în 2011. Era un proiect de pictură murală și artă stradală creat de-a lungul liniei de tren SKM, un fel de metrou de suprafață în zona Tricity. N-am avut multe fonduri la dispoziție, așa că toți participanții erau artiști locali. În total am pictat zece ziduri în toate cele trei orașe: Gdańsk, Gdynia și Sopot. În esență  toți suntem pasionați de spațiile publice.



Proiectul re:design este un exemplu excelent de abordare potrivită, inteligentă și plină de respect față de peisajul urban. Citim pe website că proiectul este „dedicat esteticii străzilor urbane, cu accent pe firme de magazine mici” – un amestec încântător de vechi și nou, litere frumoase și soluții vizuale curate. Arată o bună înțelegere a tradiției urbane și a amprentei culturale a unui oraș, dar și a dezvoltării lui contemporane. Faptul că vă axați pe micile afaceri ne arată încă o dată că textura și energia unui oraș sunt date de tot felul de mici detalii, nu doar de obiectivele mari și bine-cunoscute.
Cum s-a desfășurat acest proiect? Ce dificultăți ați avut la început? Cine a făcut parte din echipa inițială?
E greu să socotim toate edițile de re:design pe care le-am organizat până acum. Oricum, prima a avut loc în 2014. O ediție a constat în transformarea unui hostel YMCA din oraș – am dat jos reclamele vechi din clădire, am creat o firmă mare pentru această organizație și am organizat un atelier de design de signaletică pentru studenți. Tot în acea toamnă, mai spre sfârșitul ei, am lucrat cu un magazin de înghețată din oraș, un loc simbolic dar uitat. După ce i-am repictat fațada și i-am creat un semn pictat manual, postând apoi imagini online, numărul de clienți a crescut masiv. Copiii proprietarului s-au hotărât să-și schimbe profesiile și să continue afacerea familiei – am avut atunci un moment de revelație în care am realizat ce impact enorm pot avea asemenea acțiuni. La primele două proiecte am invitat artiști din afară – un duo de designeri pentru firma YMCA, Filip Piasecki și Adam Ignaciuk, și un arhitect, Filip Kozarski, pentru magazinul de înghețată Kwaśniak. Echipa Traffic Design s-a ocupat de producție, a asigurat finanțarea și a coordonat întregul proces. Mai târziu am început să lucrăm cu primării, ca cea din Varșovia, unde am creat 20 de firme pentru artizanii din oraș. Am colaborat și cu branduri ca Mastercard care au finanțat inițiative similare.



Care a fost cel mai dificil proiect în toți acești ani? Dar cel cu care vă mândriți poate cel mai mult?
Cele mai grele proiecte sunt probabil cele unde încercăm ceva nou, cum ar fi să creăm un relief sau o structură de metal pentru prima dată, sau lucrările de anvergură cum a fost crearea unui semn enorme pentru o piață din Gdynia anul trecut.
Și momentele de dinaintea unei schimbări majore, a unei transformări, pot fi dificile. Uitându-ne înapoi, un astfel de moment a fost festivalul din 2015, când eram toți foarte obosiți și tensionați, dar apoi un an mai târziu, în 2016, am făcut o ediție proaspătă cu mai puține murale dar cu lucrări mai subtile. A fost un punct de cotitură, dar am plătit un preț.



Știm că în munca voastră colaborați și cu autoritățile și pare că asta funcționează bine. Cum le-ați convins să lucreze cu voi? Sunt interesați primarii și autoritățile locale din Polonia de estetica orașelor lor? De la distanță pare că da. La București, de exemplu, trăim cu impresia că autoritățile nici măcar nu se gândesc la cum arată și cum funcționează lucrurile în spațiul public (și nu din lipsă de bani).
S-au schimbat multe în ultimii zece ani. Unele municipalități din Polonia au început să înțeleagă ce înseamnă să trăiești într-un oraș, punând accent pe transportul public, reglementând reclama în spațiul public, etc. Dar e o mare diferență între a înțelege și a vorbi despre asemenea lucruri și a face ceva concret și a dezvolta politici. Uneori ne vine să râdem când vedem (mai ales în preajma alegerilor) cum probleme semnalate cu mult timp în urmă de activiști urbani și ONG-uri, dintr-odată, după mulți ani, devin mainstream și ajung în politică. Vedem multe schimbări în bine, dar primarii și politicienii încă trebuie să-și susțină vorbele cu fonduri. 
 


Care este rolul educației vizuale în școlile din Polonia? Este publicul larg mai bine educat în acest sens? Desigur, cunoaștem fantasticele afișele poloneze și tradiția artei grafice poloneze, dar cât de conștienți sunt de toate astea polonezii obișnuiți? Și, mai concret, se poate vorbi de un fel de simț colectiv pentru estetica literei, signaletică și design în spațiul public?
Educația este un cuvânt cheie; văd că aveți în echipă oameni care se ocupă cu educația – ce fac ei?
Organizați frecvent ateliere? Lucrați în mod regulat cu studenții?

Din păcate, polonezii nu studiază prea mult arta la școală așa că au puține cunoștințe despre estetică, literă și arhitectură. Mulți nu sunt stare să numească un singur arhitect.
Momentan suntem ocupați cu finalizarea noului sediu și din cauza lucrărilor am întrerupt atelierele o perioadă. Dar înainte de asta dădeam diferite cursuri de câteva ori pe lună la un centru de artă la a cărui înființare am ajutat. Unii dintre noi lucrează în mediul academic, la Academia de Arte Frumoase din Gdańsk și la Institutul de Cercetare a Spațiului Public din Varșovia.
Echipa care se ocupă de partea de educație organizează ateliere și lecturi publice și participă la conferințe.



Care este principala sursă de venit a Traffic Design? Ce proiecte faceți pentru a vă câștiga traiul, să spunem?
Modelul nostru de afacere este încă în lucru, dar se bazează pe o combinație de finanțare publică, proiecte comerciale, CSR sau bugetele de marketing ale unor corporații mai mari, dar și acorduri de barter cu firme ca Flugger (care vinde vopsea) sau Mapalu (care ne face fierăria), etc.
    
Ne puteți descrie pașii unui proiect re:design, de la A la Z?
În primul rând, totul depinde de finanțare – cine plătește și cât. Acest factor influențează ce tehnologii putem folosi și pe cine putem implica în proiect. Influențează și toți ceilalți pași pentru că dacă este vorba de un magazin privat vom fi limitați la a recrea firma și vitrina, dar dacă finanțarea vine de la primărie sau de la o companie mare, atunci avem mai multe posibilități. Următorul pas este întotdeauna cercetarea – căutarea de locuri care merită transformate, care au un mare potențial de „înainte/după”. Apoi realizăm documentația pentru magazinul ales – îi invităm să participe la proiect, discutăm formalitățile și în final începem să vorbim despre ce mesaj doresc să transmită despre serviciile lor. În acest punct graficenii se pun pe treabă și mai târziu punem cap la cap ce am creat. Dacă proprietarul magazinului este mulțumit, începem discuțiile oficiale cu municipalitatea și apoi cu firmele de producție. Ultimii pași sunt de obicei revopsirea fațadei magazinului, montarea noii firme și realizarea unor fotografii profesionale pe care ulterior le postăm online sau le oferim presei.


Cât de mare este echipa TD acum? Care sunt principalele calități ale membrilor ei? Ce fel de om trebuie să fii ca să poți face parte din echipă? :-)
În acest moment suntem nouă în echipa de bază – echipa de producție, designerii și fotograful nostru – dar avem și membri mai neoficiali, fani și artiști cu care colaborăm.
Cât despre calitățile noastre, cele mai importante lucruri sunt backgroundul academic diferit dar și abilitățile și pasiunile noastre. Unora din echipă le place să comunice cu oamenii și cu comunitățile locale – ei sunt mereu în linia întâi a muncii noastre. Alții sunt absolvenți de sociologie, journalism sau media – și acest lucru ne ajută să comunicăm proiectele publicului larg, de exemplu celor care citesc acum acest interviu :). Anul trecut ne-am extins considerabil echipa internă de design. Așa că acum putem realiza mai multe proiecte în cadrul ONG-ului nostru. Unii membri ai echipei preferă să lucreze în spatele scenei și al ecraneor de calculator, altora le place să-și murdărească mâinile (mai ales cu vopsea, pictând de mână firme și murale). Fiecare dintre noi e diferit iar Traffic Design e un fel de Captain Planet, suma puterilor tuturor.

Ce vă motivează și de unde vă vine energia și inspirația?
Fiecare membru al echipei ar da probabil un răspuns cu totul diferit. Avem o mare colecție de cărți de design, ne documentăm și pe internet, participăm la conferințe, facem networking, etc. Dar lucrul care ne inspiră cel mai mult sunt străzile însele: arhitectura și multele ei detalii, spațiile publice – cele formale și cele informale, cele care funcționează bine și cele unde nu vrea să se oprească nimeni. Obținem astfel o mulțime de date pe care le analizăm și le procesăm. De ce suntem atrași de anumite spații dar trecem repede pe lângă altele? Ideea că am putea schimba felul în care percepem, acționăm și trăim într-un anumit loc este ceea ce mă motivează pe mine în ceea ce fac.



Cum ați reușit să vă continuați proiectele în acest an neobișnuit?
Din fericire, majoritatea proiectelor noastre au ca termen de predare sfârșitul anului. Așa că avem timp să vedem ce se întâmplă și să acționăm pe măsură. În prezent tocmai începem Bienala Traffic Design, care în loc de o lună va ține un sfert de an din cauza întârzierilor legate de Covid.
Nu este niciun secret că a trebuit să ne reducem orele de lucru pentru a păstra toată echipa și a nu fi forțați să renunțăm la cineva.
Esențial a fost parteneriatul pe termen lung cu primăria Gdynia, însemnând că am avut resurse financiare pe care să ne putem baza.  



La final, o ultimă întrebare puțin diferită: cum arată scena de design, în special design grafic, din Polonia? Există vreo strategie comună sau vreo asociație (în sensul de breaslă) care militează pentru anumite standarde de calitate în acest domeniu creativ?
Personal, nu sunt artist grafic, așa că o să consult echipa pe acest subiect. Există STGU, o asociatie națională a designerilor grafici – care ține cursuri, acordă premii, oferă expertiză. În ultimii ani au fost și alte inițiative, ca Premiile poloneze pentru design grafic sau întâlnirile  Ladies, Wine & Design. Sincer, cred că există mulți artiști și studiouri foarte bune, dar uneori am impresia că e un cerc social mult prea închis. Vezi mereu aceiași oameni invitați să vorbească la conferințe, lipsește diversitatea. Deși piața e foarte mare, nu sunt sigură de impactul acestor entități, așa că în mare suntem tot în estul sălbatic când vine vorba de standarde de calitate, doar că avem și câteva nume destul de cunoscute.

Dacă ți-a plăcut acest interviu, donează 1Eu redacției Graphic Front, ajută-ne să continuăm. Mulțumim