Dincolo de oglindă (partea I) - Editura Martor, Muzeul Țăranului Român

DE-A VA SĂ ZICĂ...
Micul album vizează demistificarea imaginii fotografice de secol XX. Prin aplicarea "prezumției de dubiu" asupra acestor documente vizuale "obiective", dorim să atragem atenția și să punem în valoare subiectivitatea manifestată în alegerea perspectivei și a tehnicii de lucru, în selectarea subiectului și, nu în ultimul rând, în evidențierea - prin așezarea în cadru și prin poziționarea față de lumină - a ceea ce se vrea arătat cu precădere.
Din Arhiva de Imagine a Muzeului țăranului Român am identificat și am ales (cu libertatea pe care ți-o dă întotdeauna o perspectivă nouă) fotografii din prima jumătate a secolului trecut, de la sat și de la oraș, de teren și de studio, realizate de către amatori și de către profesioniști.
Așadar, propunem un mod îndrăzneț și atractiv de lectură vizuală, un cod de înțelegere a polisemantismului imaginii fotografice.


DE CE DINCOLO DE OGLINDĂ
S-ar putea crede ca imaginea speculară e o simpla reflexie, un fenomen optic autonom și obiectiv; că propriul nostru chip reflectat în oglindă ne reprezintă mecanic, așa cum suntem de fapt, pe noi cei adevărați. Fals! Când ne privim în oglindă, percepem portretul pe care noi dorim să-l oferim celor din jur, un chip eufemizat, așezat în postura cea mai flatantă (doar cunoaștem bine diferența dintre cele doua profile și lumina care ne avantajează).
Dar și mai puțin suntem conștienți de ceea ce se află dincolo de oglindă și de maniera în care dorim să fim priviți. Ne vine greu să ne imaginăm că oglinda ne confruntă cu un întreg context ideologic care include módele, filozofiile și credințele momentului, ca și curentele artistice sau gustul estetic dominante într-un anumit spațiu cultural. Dacă te gândești la toate astea, cum să nu devii curios să descoperi ce se află dincolo de oglindirile în imagini ale habitatului românesc? Cum să nu cauți să înțelegi schimbătoarele feluri de arătare a lumii și, odată cu ele, procesul de construcție identitară desfășurat în primele decenii ale secolului XX?


CĂUTAREA FRUMUSEȚII
O femeie frumoasă care îşi priveşte imaginea în oglindă, poate foarte bine să creadă că ea este acea imagine.
O femeie urâtă ştie că ea nu este acea imagine.
(Simone Weil, Greutatea şi harul)


NEVOIA DE ORDINE
Arătarea zestrei se face prin trecerea alaiului pe ulița principală, pentru confirmarea de către comunitate a statutului miresei.
Cu cât alaiul e mai bogat, cu atât chiotele și jocul asistenței sunt mai vârtoase. Imaginea însă se mulțumește să arate desfășurarea zestrei, curățată de orice mișcare întâmplătoare. Indiferent de autorul fotografiei, la fel sunt decupate și alaiul olarilor și chiar și cel al țiganilor, frumos aliniați pe lângă caii opriți pentru poză.
Nimic nu mișcă în fața obiectivului, oamenii se lasă așezați pe categorii de vârstă, în rânduri paralele și cu atitudinea cerută de fotograf. Ați întâlnit vreodată în satele vii astfel de instalații umane? Păstrând proporțiile, nu ar putea anunța ele viitoarele manifestări gigantice ale Festivalului Cântarea României?


Foto: Arhiva Muzeului țăranului Român

Acest material face obiectul cărții Dincolo de oglindă de Ioana Popescu, volumul 1 din colecția Ivire din privire apărută cu sprijinul AFCN la editura Martor a Muzeului țăranului Român.
Partea a doua o vom posta joi, 14 feb. 2013.

Mai multe fotografii la ARHIVA GF

Dacă ți-a plăcut acest articol, donează 1Eu redacției Graphic Front, 
ajută-ne să păstrăm blogul curat de publicitate.