Garaj deschis. Episodul 4 – Camera suplimentară.
În anii ’70 au fost construite în zona Buclei din cartierul Drumul Taberei blocuri de locuit de înălțime joasă cu garaje la parter. Garajele au devenit un fel de „camere suplimentare” pentru locuitori, care le folosesc ca ateliere, cămări, loc de întâlnire, joacă sau hobby. Unele garaje funcționează ca mici spații comerciale și de servicii. Garajele suplinesc nevoia acută în cartier de spații pentru socializarea de proximitate.
„Într-un apartament dacă e dormitor, trebuie să dormi în el, atâta tot. Hai să zic că mai primești prieteni. În schimb într-un garaj, imaginația poate să zboare oricît.” (extrase din mărturiile despre viața la garajele din Buclă în anii 70-90)
La 20 august 1968, pe poarta Uzinei de Autoturisme Pitești ieșea Dacia 1100, primul autoturism asamblat în România. La scurt timp, în 1969, îi va urma și Dacia 1300, primul autoturism fabricat în România, amblele după patente franțuzești. Împreună cu celelalte autoturisme proprietate personală importate din țările socialiste ce rulau pe străzile orașelor românești, Dacia va contribui la apariția unui noi funcțiuni asociate locuirii colective: garajul.
În microraionul 7 din cartierul Drumul Taberei, sau Bucla cum o numesc locuitorii, aproximativ 15% din imobilele de locuit au garaje la parter. Replici ale aceluiași proiect tip, imobilele cu înălțime joasă (P+5) dispun fiecare de 54 de garaje la 60 de apartamente. Atașate apartamentelor scoase la vînzare către populație, garajele au trebuit achitate de către primii proprietari „cu banii jos”. În lipsa sau în așteptarea unui autoturism, multe dintre ele au devenit spații-resursă pentru locuitori. Cu dimensiunea de 5X3m la interior, dotate cu sursă de apă, electricitate și încălzire, garajele au devenit ateliere, cămări, loc de întîlnire, de relaxare, joacă sau hobby, ori s-au transformat după ’90 în mici spații comerciale și de servicii.
Garajele au funcționat practic ca niște „camere suplimentare” pentru proprietarii lor, contribuind la schițarea unor „fîșii de folosință comunitară” în interiorul micro-raioanelor lipsite de dotări, de servicii și de spații pentru socializarea de proximitate, situație evidentă de curînd, pe perioada pandemiei. În lipsa unor proiecte de regenerare urbană a cartierelor de blocuri, garajele au reprezentat o soluție pentru diferitele categorii de locuitori care nu dispuneau de alternative la îndemînă. Mai mult, au devenit spații-resursă în cadrul rețelelor invizivibile de întrajutorare și schimb între vecini. Mai cu fereală uneori, cu ușile între-deschise, garajele vorbesc despre nevoia de spațiu, de socializare, de participare și de imaginație spațială a locuitorilor cartierelor de blocuri. Înainte de a fi evacuate prin civilizare, garajele mai au să ne povestească despre spațiile comunității și să ne ofere poate și soluții pentru viitor.
Vorbitori
Garaj deschis magazinul din colț – Coca Apostol
Garaj între-deschis atelier hobby – Gabi Dinu
Mulțumiri Coca Apostol, Gabi Dinu, Georgiana Trif, Călin Ionașcu, Cristian Ionașcu.
Interviuri realizate de Alex Axinte, Iris Şerban, Ileana Szasz
Imagine Ileana Szasz Montaj Alexandra Diaconu
Acest material face parte din proiectul Garaj DESCHIS ce este susținut de Ordinul Arhitecților din România prin timbrul de arhitectură.
Dacă ți-a plăcut acest articol, donează 1Eu redacției Graphic Front,
ajută-ne să păstrăm blogul curat de publicitate.
Despre autor
Alex Axinte este arhitect și cercetător interesat de practicile colective și instituțiile civice în contextul cartierelor de blocuri din orașul post-socialist. Din 2006 este co-fondator al studioBASAR. A inițiat în 2020 proiectul Garaj DESCHIS ca un proiect de cercetare și activare a spațiului public și comunitar din zona Buclei, cartierul Drumul Taberei din București. În prezent, lucrează la o cercetare despre evoluția bibliotecilor de cartier din București, în curs de publicare în 2022.