Interviu cu Ciprian N. Isac. "Creator în România 2024 poate însemna să fii într-o vâltoare multinațională, abia să atingi din când în când creativitatea dar totuși lucrurile să meargă..."

Povestește-ne puțin despre tine: cum e viața de creator în Romania în 2024?

Cum ar începe ghidul tău de supravietuire? Ce te motiveaza? 

Oh, ce abrupt începem și cât de mult ar fi de răspuns la aceste trei întrebări. Spațiul românesc are, desigur, particularitățile lui dar viața de creator are, culmea, în imensa ei diversitate, cam același pattern. Teoretic vorbind, orice existență e creativă, viața însăși e creație, nu există om care să nu fie creativ. Diferă însă dimensiunile creativității, de-asta se vorbește mai mult despre Picasso și mai puțin de Stan Ioan Pătraș din Săpânța. Din păcate, aceste standarde de creativitate intră în viața noastră anapoda, nu în ordinea în care trebuie. O sedimentare corectă presupune un proces rațional ulterior. În fine, creator în România 2024 poate însemna să fii într-o vâltoare multinațională, abia să atingi din când în când creativitatea dar totuși lucrurile să meargă. Cu sau fără tine. Nimic nu poate fi oprit, nici producția, nici vânzarea, nici respirația, nici numărul de pași. Poți semna în echipă o lucrare slabă care însă poate să rupă la vânzări. Sau, în extrema cealaltă, poți semna doar tu într-un colț a lucrării, asta după ce te-ai luptat singur cu idei, cu uleiuri de in, cu pânze, cu verniuri, cu emulsii, cu aqua forte, neștiind dacă vei vinde vreodată acea lucrare. Rețeta e cam aceeași la multe profesii, evident cu o varietate mare de griuri cuprinse între extreme. În ce mă privește, sunt destul de bine așezat în neașezarea mea. În sensul că fac multe lucruri dar cumva toate sunt sobordonate unui singur skill, desenez. Cu litere, imagini, materiale, spații, cu ideile mele, ideile altora, cu multe forme de conținut, pun cap la cap lucruri, le dau o formă, le expun sau le dau drumul în lume. Nu cred că pot spune în acest moment ce mă motivează să fiu așa. Sunt construit în acest fel, nu cred că am avut opțiuni.

Mi-ar plăcea să pot susține că supraviețuirea artistului ar trebui să fie una profund spirituală, însă nu pot. 80% din economia unei lucrări înseamnă găsirea resurselor, optimizarea materialelor, implementarea, promovarea etc. Sigur, asta înseamnă de fapt design-ul: să pui toate acestea împreună și să ajungi la un rezultat bun. Frustrarea vine însă din faptul că graphic design-ului i se alocă rareori timpul cuvenit. De multe ori e tratat ca un job auxiliar, de care te poți lipsi. Fenomenul e însă explicabil, grafica, precum multe alte forme de artă, coboară sau urcă în lista priorităților, în funcție de nivelul de trai la care te raportezi. Ți-e bine, cumperi tablou pe perete, ți-e mai rău, cumperi doar mâncare. Sau băutură.

Ce te enerveaza in industria creativa?

Nu mă enervează atât de mult industria creativă în sine (care s-a reașezat într-o albie a ei), cât vehicularea exagerată a acestui termen, folosirea lui acolo unde nu este cazul sau omiterea tocmai a acelui sector care înseamnă cu adevărat industrie creativă. Ați auzit în ultimii ani vorbindu-se de producția de gresie porțelanată din Cluj sau de cea de cahle și...

Continuarea articolului aici