Mihai Coman - fresca creează dependență
Pe Mihai îl știu din vremea facultății, pe când ne adunam câțiva, să facem un program de colinde înaintea sărbătorilor. Repetițiile la el acasă erau cumva speciale. Mama lui, Garoafa Coman ne făcea gogoși de post, din cărțile dânsei de bucate. Serile erau scăldate în voie bună, râsete puternice pe alocuri, miros de lemn și de vernis.
Ne întâlnim rar și ne vedem puțin dar îl știu acolo aplecat bine de tot pe lemnele și pe pereții lui. Mă bucur întotdeauna să-l aud, e tonic, îmi dă o stare de bine, de stabilitate, siguranță. Parcă vine cumva dintr-o lume a temeinicului, durabilului, rigorii, a binelui făcut. Închid telefonul mulțumit că-l cunosc și că interacționăm măcar din când în când.
Cum n-am mai reușit să adun prea mulți prieteni pictori iconari în acest demers cu meseriași, mă grăbesc să vi-l dau pe Mihai, cu făcutele lui din 2017, această săptămână fiind foarte potrivită pentru asta.
Ne întâlnim rar și ne vedem puțin dar îl știu acolo aplecat bine de tot pe lemnele și pe pereții lui. Mă bucur întotdeauna să-l aud, e tonic, îmi dă o stare de bine, de stabilitate, siguranță. Parcă vine cumva dintr-o lume a temeinicului, durabilului, rigorii, a binelui făcut. Închid telefonul mulțumit că-l cunosc și că interacționăm măcar din când în când.
Cum n-am mai reușit să adun prea mulți prieteni pictori iconari în acest demers cu meseriași, mă grăbesc să vi-l dau pe Mihai, cu făcutele lui din 2017, această săptămână fiind foarte potrivită pentru asta.
În 2017? Am lucrat la același proiect pe care l-am început prin 1995. Pictez. Îmi caut împlinirea prin culori. Caut să scriu chipul Celui pe care doresc să-L întâlnesc. Caut să descriu o prezență deopotrivă delicată și colosal de puternică, care se face simțită pretutindeni și cu toate astea este foarte greu de prins în linii și culori. Caut chipul Domnului.
A fost un an foarte bun. M-am adâncit în căutarea mea și am istorisit multe lucrări pe panou de mari dimensiuni pentru comunități din țară sau de mai departe. Am scris multe icoane de mici dimensiuni pentru oameni simpli. Am început pictarea în frescă a unei biserici, a doua. Pe prima o finalizasem în 2010 și de atunci am tot căutat ... fresca creează dependență. A doua biserică, ca și prima a fost de la Dumnezeu. Am pictat o parte din Sfântul Altar – o bucurie.
O experiență aparte am trăit într-o tabără de creație la care am participat în Polonia, o platformă experimentală cu oameni tare frumoși. Am participat și la ceva expoziții de grup. Proiectul personalei, care dospește de vreo doi ani, pare să aștepte un an mai liniștit decât a fost cel ce s-a încheiat.
O lucrare aparte la care am participat la invitația Editurii Bizantine a fost Patericul Mare. Am scris mai multe desene, din care însă doar câteva au fost prinse în carte.
Am continuat ceva mai vechi: predau pictura de icoană, atâta câtă știu, în cadrul specializării de Pictură Bisericească de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București. E o lucrare din care tocmai am învățat că soluțiile la mai toate problemele sunt în mine.
În rest mă plimb cu motocicleta, una mare albastră ...
Despre autor
Ciprian este licențiat în grafică (Universitatea de Arte, București). Cofondator al Atelierului de grafică, în anul 2005. În anul 2010 pornește Graphicfront, proiect ce include printre altele și seria cărților Grafică fără computer. Lucrează ca graphic designer specializat în publicații și grafică de eveniment (Romanian Design Week, Street Delivery, CNDB, etc). Pe alocuri mai gândește și realizează design de obiect expozițional și gestionează diverse proiecte de echipă.
Vezi mai multe articole scrise de Ciprian N. Isac
