Mihai Scemtovici: 2023 - moment de grație pentru piața românească de artă

2023 - moment de grație pentru piața de artă din România.

Jucătorii pieței au raportat profit pozitiv - moment de grație pentru piața românească de artă. Anul 2023 se arată a fi momentul de cotitură pentru piața de artă din România, urmând să întelegem dacă anul curent, 2024, ne va întări această percepție. 2023 reprezintă anul în care, pentru prima oară, piața de artă românească raportează un profit pozitiv. Eveniment de excepție, mai ales în contextul în care jucătorii din piață, fie primari ori secundari, operează în cadrele unor legi fosile, asupra cărora resorturile competente nu s-au aplecat și unde reforma este tergiversată. Valoarea rulată, în piața de artă românească a fost, anul trecut, de 122 milioane de lei (24.4 milioane de euro) cu un profit de 7.5 milioane de lei (1.5 milioane de euro).

Diana Oţet, Wonder garden, ulei pe pînză, 150x200 cm, detaliu

Această cifră este cu atât mai interesantă, cu cât, pentru anul precedent, jucătorii raportaseră valori negative, mai precis -0,5 milioane de lei (100 de mii de euro) pe fondul unei creșteri brute de 5 procente. Fenomenul de creștere a reieșit în urma studiului comandat de Galeria Scemtovici & Benowitz, unei agenții de marketing specializată în artă, artiști și organizații din industria culturală, studiu al cărui univers de cercetare a cuprins 30 dintre cele mai importante galerii comerciale și 4 dintre cele mai importante case de licitații de artă din România.

Andrea Nagy, Trasee, creion pe hârtie, 70x100 cm, detaliu

Studiul continuă tradiția eforturilor Galeriei Scemtovici & Benowitz de a înțelege piața de artă românească și de a oferi instrumente obiective relativ la fenomenul vânzărilor din industria artei românești. Acesta reprezintă cel de-al doilea studiu de profil, după publicarea cifrelor pentru 2022. Scemtovici & Benowitz a asumat acest parcurs de transparentizare tocmai pentru că există, în piață, nevoia reală de raportare a performanței la parametri matematici. De asemenea, ne asumăm continuarea acestui proiect de măsurare, analiză și publicare a indicatorilor de piață, înțelegând importanța unui atare instrument. O privire în detaliu ne arată că entitățile comerciale afiliate casei de licitații Artmark și proiectele angrenate acesteia, respectiv A10 BY ARTMARK, ART SAFARI SRL, ARTMARK HOLDING SRL, SINEVA EVALUARI ARTĂ SRL, ARTSAFE LOGISTICS SRL își mențin pozițiile de lideri de piață. Artmark reușește, astfel, să creeze prin viziune și eforturi financiare o constelație de companii menite să acopere un eșichier consistent de canale generatoare de valoare, atât în piața secundară, cât și în cea primară, precum și crearea de canale de monetizare indirectă (Artsafari SRL), dovedind astfel gândire strategică și o viziune matură, integrată, care se traduc în dominarea pieței, rulajele acestora însumând 63% din cifra totală a pieței de artă din România, în 2023.

Emanuel Borcescu, Big Interior 3, ulei pe pânză, 80x120 cm, detaliu

Așa cum reiese limpede din datele publice, pentru grupul Artmark, anul 2023 este cel de-al treilea consecutiv în care acesta reușește să organizeze un volum anual de 50 de licitații, cu un total al vânzărilor de 10,2 milioane euro, din care 9,1 milioane euro din vânzări publice. Casa de licitații a înregistrat performanțe notabile, respectiv recorduri punctuale care ies din tiparele licitațiilor ultimilor trei ani - Fetița cu fundiță roz, 1933, opera maestrului Nicolae Tonitza fiind adjudecată pentru 110.000 de euro urmată de Cap de copil, 1924, pentru 42.500 de euro, Interior cu maci și margarete semnată Francisc Șirato pentru 22.000 de euro și Interior cu portret de familie, 1940, semnată Gheorghe Petrașcu pentru 35.000 de euro. Segmentul de artă contemporană a performat, de asemenea, obținând câteva recorduri de autor. Horia Bernea a obținut recorduri succesive, culminând prin adjudecarea, în octombrie 2023, a picturii Seara grădinii, 1992, pentru 28.000 euro iar Horia Damian a obținut cel mai bun preț de adjudecare pentru pictura Cosmogonie, 1959, mai precis 22.000 de euro. Notabilă este inițiativa Artmark de extindere a operațiunilor în Croația, la Zagreb și apoi în Bulgaria, la Sofia, aliniată intenției de modernizare și deschidere. La Zagreb, Artmark a însumat 315K euro per licitatie cu o rată de adjudecare de aproape 70%, iar la Sofia 400k euro per licitație, cu o rată de adjudecare de peste 90%, un procent, desigur, halucinant, pentru profani, dar care este real și care demonstrează tocmai viziunea și abordarea strategică a casei de licitații. Astfel cifrele arată că modelul Artmark este unul de succes și matur prin urmare a putut fi exportat cu succes, replicat în alte două țări care, nici mai mult sau mai puțin, reprezintă alte două piețe.

Dan Basu, Blue Red 1, cerneală pe hârtie, 70x50 cm, detaliu

O alta veste îmbucurătoare este aceea că și ceilalți operatori din industrie au crescut, față de anul trecut, cu nu mai puțin de 54%, atingând cifra de aproape 42 milioane de lei adică 8,4 milioane de euro, ceea ce arată o tendință de normalizare și democratizare a pieței, și care poate fi pusă în legătură cu prezența profilelor de young collectors sau, altfel spus, new buyers, tot mai vizibili la vernisaje sau în licitații, care, cel mai probabil, provin din zona industriilor creative, dar cu principala sursă de venit în industria IT, un alt aspect de clarificat în studiul următor. Cu privire la ceilalți actori care au contribuit și au susținut curba ascendentă și de excepție din 2023, menționăm Galeriile Rădulescu, pe care raportările le poziționează pe primul loc în topul galeriilor de artă din România, obținând cifra record de 6,3 mil lei (1,26 mil euro) cu un profit remarcabil, în piața primară, de 0,9 mil lei (180k euro). În piața secundară s-a remarcat de asemenea Vikart, cu cele două entități care rulează operațiunile, Casa de licitații Vikart și Galeriile Vikart, raportând și ele valori de peste 7,5 mil lei respectiv 1.5 milioane de euro pentru ambele canale de vânzare. Galeria Posibilă, a raportat și ea valori pozitive, o cifră de afaceri consistentă 5,2 milioane de lei (1,04m euro) și un profit de 0,95 mil lei (180k euro). Cifre în creștere și inițiative cu impact în fenomenul fericit al anului 2023 aparțin galeriilor Plan B (care ne-a făcut mândri să ne simțim români cu un stand de excepție și anul acesta la ART Basel – Basel), Suprainfinit, Annart Gallery, Catinca Tăbăcaru, Ivan Gallery, IOMO, Galeria Romană, Sector 1, JECZA, ARTEP, Anca Poterașu Gallery. 
Galeria Nicodim, galeria cu cea mai solidă prezență internațională, și-a triplat cifra de afaceri față de 2022, în România. Nu avem cum să nu amintim și să nu felicităm organizatorii târgului de artă RAD ART FAIR, care în 2024 ne-au oferit un eveniment cu o prezență impecabilă. Cu prilejul workshop-urilor și activităților comune cu teme de actualitate a fost posibilă nașterea unui dialog deschis între membrii comunității artistice și un număr considerabil de colecționari.
De asemenea, prin MoBu Art, Kulterra a organizat, în 2024, un târg de artă cu un număr impresionant de participanți reușind să creeze contexte favorabile de reprezentare pentru toate categoriile de actori, mesajul MoBU fiind unul de democratizare, spărgând tiparele de percepție elitiste. La MoBu, universitățile de arte frumoase din România au avut calitatea de invitați, prezența acestora nefiind condiționată de taxa de participare. Mesajul transmis în piață a fost acela că toată arta trebuie susținută, indiferent de formele ei de reprezentare. Cele două târguri se poziționează, așadar, ca două fenomene complementare, coexistența acestora fiind și ea de bun augur pentru piața românească de artă. Colectivul muzeului MARe, primul muzeu privat de artă recentă din România, cu o activitate pe cât de efervescentă, pe atât de plăcut surprinzătoare, este și el un pionier și un factor de creștere activ, un catalizator al pieței românești de artă cu impact direct în fenomenul 2023. Deși pentru 2023, cifrele arată spectaculos, comparativ cu anul precedent, piața de românească artă rămâne o piață abia ivită, fragilă și oarecum vitregită, marginală. În primul rând, pentru că nu a fost articulată o propedeutică rațională de măsurare a performanței și a profitului. Piața de artă românească nu are un mercurial public și legi subiacente în baza cărora, atât vânzătorii cât și cumpărătorii, să fie încurajați să ruleze, transparent și în siguranță valori mai mari, să tezaurizeze mai mult, să liciteze mai mult.

Stand Scemtovici & Benowitz Gallery, MoBU 2024

Dacă în SUA, bunurile de artă sunt gajabile, iar cifrele sunt raportate periodic în mediile publice, în contrapartidă, în România doar arta veche și antichitățile pot spera la statutul fericit de bun gajabil (sic!). Chiar și în cazul acestui exercițiu fericit de imaginație, pentru bunurile antice sau de patrimoniu, sunt necesare eforturi mult prea mari pentru a vinde, transporta și expune în siguranță, spre exemplu, un Grigorescu într-o altă țară, tocmai din cauza lipsei unor grile obiective și unei mecanici care să faciliteze libera circulație a bunurilor de patrimoniu, valoarea monetară a operei putând fi foarte ușor vulnerabilizată. Opinăm și afirmăm, cu asumare, că doar eforturile sindicalizate ale operatorilor din industrie pot genera o presiune suficientă pentru producerea unor schimbări de perspectivă și generării unor mecanisme care să asigure funcționarea pe baze obiective și economic solide a pieței de artă românești. Altfel, piața poate naște astăzi talent, grație eforturilor jucătorilor individuali și mâine, speranța poate muri dacă, aceste eforturi nu sunt aliniate nevoilor actuale și momentului pe care piața însăși l-a dovedit ca fiind unul de cotitură.

Olimpiu Bandalac, Untitled 1, tehnică mixtă, 76x56 cm, detaliu 

Deși, în anul precedent, cifrele au arătat mult mai bine decât cele din 2022, eforturile de marketing sindicalizate ale galeriilor de artă sunt absolut necesare deoarece concepute și articulate corect ele ar putea produce o schimbare, în logica pașilor mărunți, fermi și susținuți din interiorul comunității de artă. Eforturile individuale lipsite de o strategie comună, de o gândire integratoare a operatorilor industriei își pierd consistența. Două târguri de artă cu periodicitate anuală sunt un început lăudabil, dar sunt încă insuficiente, în condițiile în care muzeele de artă se închid înainte ca iubitorii de frumos să își încheie orele de muncă, iar oferta culturală din zona operatorilor independenți nu dă semne de maturizare, predictibilitatea în generarea finanțărilor necesare implementării proiectelor fiind inexistentă. Fenomenele izolate precum Etaj Artist Run Space pot fi asimilate, prin urmare, ca modele de bună practică.

Încheiem printr-un call to action și îi invităm, pe cei care consideră, că este timpul să întreprindem acțiuni comune, de la brainstorming la think-tank, să ni se alăture. Ne-ar face deosebită plăcere să conturăm dialoguri concrete ale căror concluzii să constituie bazele unor planuri comune și de perspectivă pentru susținerea și dezvoltarea pieței de artă românești.

Mihai Scemtovici, galerist la Scemtovici & Benowitz Gallery autorul articolului
email: contact@sbgallery.art
www.sbgallery.art 
www.instagram.com/scemtovici.benowitz.gallery
www.facebook.com/scemtovici.benowitz.gallery