Mugur Călinescu, poate chiar primul care a protestat cu cretă pe ziduri. Adus din anii 80 într-un atelier de linogravură de Maria Bălan @ Răcnet (Roar) 5.0, Festivalul Național de Teatru

Să scrii cu cretă pe ziduri nu mai înseamnă azi mai nimic. În anii 80 însă putea însemna enorm. Mugur a îndrăznit zile la rând: Vrem hrană şi libertate!”, „Ne-am săturat de mizerie! Vrem dreptate, vrem libertate”, Cetăţeni! Nu mai putem îndura lipsurile şi mizeriile. La patru ani după ce a fost prins, după nenumărate anchete și torturi Mugur se îmbolnăvește de leucemie și moare la numai 21 de ani.

Inspirată de povestea tânărului Mugur Călinescu, un puști de 17 ani care la începutul anilor ’80 a avut curajul de a scrie cu cretă albastră pe zidurile orașului Botoșani mesaje împotriva regimului comunist, Maria a încercat să surprindă în lucrarea sa potretul nu al unui om în sine, ci al unui fenomen, al unei atitudini, al unei verticalități.
Comunismul nu a avut victime doar la revoluție ci și pe tot parcursul existenței sale, multe dintre ele fiind reprezentate de elevi sau studenți, tineri ce aveau o viață întreagă înainte, dar care au ales să se sacrifice pentru principiile lor, tineri ce au preferat să moară decât să se supună unui regim tiranic ce nu îi reprezenta. De aici apare întrebare, cine e cu adevarat liber? Noi, oamenii democrației, ai post-comunismului, supraviețuitorii, urmașii, noi cei care avem mâncare din abundență în supermarketuri, distracții și bunuri de larg consum în mall-uri, internet și flux masiv de informație care derutează și dezinformează, libertate de exprimare, de mișcare, corectitudine politică și altele asemenea, sau ei, cei cu principii clare, bine stabilite, capabili să lupte pentru ele până la moarte, oameni cu lipsuri esențiale ce ar asigura  un trai decent, privați de libertatea de a se exprima, cenzurați, chinuiți, torturați dar neclintiți în propriile convingeri. Noi am mai fi capabili să ne sacrificăm pentru binele urmașilor nostri și pentru propriul nostru crez?

Lucrarea Mariei Bălan s-a materializat într-un tiraj de 100 de exemplare, realizat manual în tehnica linogravurii la două culori. Lucrările s-au imprimat într-un atelier din cadrul expoziției Răcnet, proiect al Atelierului de grafică, București, ieri 24 octombrie 2019/

Mai multe despre povestea elevului Mugur Călinescu puteți afla de aici:
https://www.historia.ro, http://www.memorialsighet.ro, https://www.iiccr.ro

În această toamnă, expoziția Răcnet 5.0 (Roar 5.0) este găzduită și produsă de Festivalul Național de Teatru, Arcub, 18 - 27 octombrie. Mai multe pe site-ul festivalului