Nicio stradă nu pare să semene cu cealaltă. Vietnamezilor le place diversitatea.

Prima impresie despre Saigon (Ho Chi Minh), este amețitoare. Viața străzii este atât de intensă încât îți ia ceva timp să reușești să ții pasul cu ea. Sute de motociclete, scutere și mopede roisesc pe străzile și trotuarele orașului după reguli cunoscute doar de saigonezi. Mai toate parterele clădirilor sunt aglomerate cu prăvălii și ateliere de raparații unde produsele ocupă jumătate din trotuar, cu mici restaurante unde de cele mai multe ori se gătește cu plita improvizată afară (locul unde se spală și vasele) sau cu firme luminoase ale magazinelor. Toate acestea îți fură atenția și cu greu mai reușești să ridici privirea pentru a observa ce se întâmplă și deasupra parterelor atrăgătoare. Însă după ce am reușit să ne obișnuim cu regulile nescrise ale traficului saigonez și cu agitația străzii, am început să observăm și orașul în ansamblul lui.

Fiind o fostă colonie franceză, m-aș fi așteptat ca în Saigon să găsesc predominant arhitectură colonială presărată cu clădiri tradiționale vietnameze. Dar orașul a dezvăluit o altă față. Într-adevăr, multe clădiri importante, precum primăria, poșta sau catedrala sunt din timpul ocupației franceze și poartă o puternică influență eclectică.

Dar, pe măsură ce ne pierdeam pe străzile orașului, am observat că în Saigon majoritatea clădirilor sunt, de fapt, de factură modernistă, și aș putea adăuga, un modernism cu amprentă locală. Tipice sunt clădirile înșiruite, pe loturi înguste, ocupare 100% a lotului, cu front la stradă, cu parter comercial, locuințe la etaj și cu puține niveluri peste parter. Stilul Internațional pare a fi influența principală, dar multe clădiri se disting și prin elemente tipice locale: structuri decorative delicate ale fațadei, acoperișului sau balcoanelor, cu rol de protecție împotriva soarelui. Acest tip de clădiri sunt fundalul vieții zilnice a agitatului Saigon și se dezvăluie discret în spatele pânzelor cu reclame care de obicei acoperă fațadele. Pe aproape orice stradă te-ai plimba, întâlnești această tipologie modernistă și, ce e interesant, nicio stradă nu pare să semene cu cealaltă. Vietnamezilor le place diversitatea.

Stilul internațional pare să fi fost sursa de inspirație și pentru multe dintre clădirile publice importante, precum spitale, cinematografe sau pentru Palatul Independenței construit în anii ’60. Faptul că l-am observat și în mediul rural din delta Mekongului, la aprox. 300 km de Saigon, mi-a dat de înțeles că a devenit limbajul standard și accesibil pentru orice vietnamez.
Apariția limbajului modernist în Vietnam a fost, cel mai probabil, favorizată de obținerea independenței față de puterea colonială, odată ce Ho Chi Minh și partidul comunist au preluat conducerea politică în 1945. Pare că prin adoptarea Stilului Internațional, care prin definiție se rupe de trecut și care deja începea să se manifeste și în alte țări comuniste vecine, Vietnamul a dorit să exprime valorile noii națiuni libere, deschisă spre modernitate, dezvoltare industrială și economică. 




Foto Ruxi Sacaliș