"...nu devii mai deștept după vreo nominalizare sau după vreun premiu!" – Interviu cu artista scenografă Simona Pădurețu

Pregătind acest interviu cu Simona am revizitat cumva acei ani ai studenției – burse mici, cămin, cinematecă multă, desen mult, miros de tempera, atelier Albani, curtea mare de la decorative, cursuri la mansarda școlii și câte și mai câte – toate scăldate într-un entuziasm frate cu naivitatea. Că altfel nu-l pot numi acum, nimeni nu știa ce urma, dar mergeam înainte.
O regăsesc pe Simona, după atâția ani, foarte bine așezată în profesia și pasiunea ei, foarte rațională, modestă, cu niște principii enunțate cristal, cu un portofoliu de invidiat. Da, ea e unul dintre acei oameni care a muncit și a livrat scenografie de calitate pentru multe filme, în ultimii 20 de ani. Îi mulțumim că a stat de vorbă cu noi, a fost o plăcere această reîntâlnire.
Îi mulțumesc și Petrei Torsan cu care am gândit aceste întrebări. Datorită ei acest interviu nu e doar narativ nostalgic ci și folositor celor care sunt mai la începuturi.

1 Când s-a creat legătura dintre tine și scenografie și cum te-ai decis să dai la UNArte? Ai fost încurajată de familie sau de prieteni?
Legatura cred ca s-a creat într-un fel, destul de devreme (cred ca de pe la vreo 5-6 ani) așa, mai in joacă! Am locuit la bunici de la 7 luni la 13 ani, la țară. Minunata copilărie! Aveam atâtea la dispoziție, în materie de scenografie :) Joaca pe fondul imaginației, asta a fost punctul de pornire. Îmi procuram fel de fel de bucăți de lemn din atelierul de tâmplărie al bunicului și gândeam spații 3D, mici machete. Cel mai mult îmi plăcea iarna când, având doar o lopată la îndemână, ma jucam în toată curtea bunicilor, creând la o scara imprecisă :) tot felul de spații pe diferite înălțimi. Bunicul mi-a explicat atunci cum e cu scara în spirala. Cred că eram în clasa 1. Ce mă mai luptam cu zăpada :)) În fine, au urmat anii de scoală primară și generală în care, în afară de joacă și învățat, ii ajutam pe bunici cât mai mult cu grădina, ogorul, ograda și animalele. Nu era tocmai ușor pt un copil dar cred ca asta m-a pregătit  și fizic pt jobul asta care nu înseamnă doar schite pe hârtie:) Bunica m-a susținut mult. Ea a fost cea care i-a convins pe părinți sa ma lase sa urmez un liceu de specialitate, iar de acolo până unde sunt acum, a urmat un drum cu foarte multă muncă. N-am avut vreun sprijin, vreo rudă, etc :)) În liceu am studiat sculptura și cred ca din clasa a X-a mă hotărâsem c-o să urmez secția de scenografie. Asta a fost!

2. Ai avut niște temeri privind decizia de a-ți transforma, încet-încet, pasiunea într-un job?
Am lucrat din anul 2 de facultate. Erau job uri mai mult sau mai puțin legate de sceno. Țin minte ca modelam niște figurine pt o animație la un moment dat.. Desenam icon- uri pt ceva site-uri... Stăteam in cămin. Era musai să lucrezi pt ca bursa era mică rău... Primele job uri pe sceno le-am obținut în urma unui interviu la o casa de productie de film. Pentru unele dintre ele nu mi-am primit banii nici acum :( Eram foarte tineri și naivi, evident! Ei erau nu tocmai tineri dar extrem de înșelători. Acum încerc sa evit colaborările cu cei a căror reputație nu e tocmai bună! Lasă-i să sune :)

3. Cum ai început să ai încredere în ce faci și în ce ai putea face? Practic, cum ai căpătat încredere în tine ca artistă? Când ai început, de fapt, să te vezi drept artistă? Am avut și am multă încredere in mine, ca om înainte de toate! Artistul din mine a căpătat și mai multă încredere odată cu aprecierile venite din partea celor cu care lucram. Așa s-au legat prietenii și colaborări de lunga durata. Cinematografia, in general, implica munca de echipa. E un cumul. Pot sa zic ca e ca un puzzle. Dacă ești piesa care trebuie, n-are cum sa nu rezulte imaginea de ansamblu. Când echipa e închegată, totul e mai plăcut și mai ușor de finalizat. Nu cred că e loc de orgolii! Și mai cred ca job-ul asta îl înveți până mori! Cu fiecare proiect, apar alte și alte provocări. Ideea e să-ți placă! Mie încă-mi place :)

4. Care ar fi câteva dintre lucrurile foarte importante pentru tine cu care ai rămas din facultate?
Mi-amintesc cu mare drag de studiul ăla din sălile de desen. Mie mi-a plăcut și desenul tehnic și asta m-a ajutat pe mai târziu. Cel mai mult, mi-a plăcut ca atunci am început sa învățăm să punem accent pe CONCEPT. E foarte important să existe un concept în orice decor (teatru, film, tv, etc). Îmi plăceau temele semestriale unde trebuia sa dezvolți un concept pe o temă dată, ilustrat și prezentat frumos. Erau și multe neajunsuri...

5. Care a fost primul proiect la care ai lucrat ca absolventă de Arte? Cât de greu a fost să ajungi acolo?
Cred ca primul proiect a fost un film de televiziune. “Hacker” Am ajuns acolo ca asistent de scenografie, in baza aprecierii primite din partea unuia dintre profesorii mei de scenografie din primii ani de facultate. A fost prima mare experiența și m-am descurcat onorabil! :) Culmea a fost ca și plata a fost una pe măsura! Proiectul fusese unul de mai lunga durată (o vara și o toamna cu tot cu pregătire). Sunt mult mai plăcute proiectele de lunga durata :) Atunci  m-am familiarizat cu ce înseamnă ECHIPA DE FILMARE. Mi-a plăcut!

6. Care ți-au fost sursele de inspirație de-a lungul timpului? Și care sunt cele mai recent descoperite?
Aș zice că la orice colț găsești sursa de inspirație pt domeniul asta!:)) Schimbând tonul, am fost fascinată de filmele lui Federico Fellini (trăiască Cinemateca Romană unde mergeam regulat), cărțile de istoria artei, muzeele). Netul a venit mai târziu. S-a experimentat f mult in domeniul asta. Acum e implicată și tehnica destul de mult. Pe mine ma inspira de multe ori și muzica. Citesc un scenariu, ma gândesc la o piesa muzicală și-l recitesc ascultând și reascultand până-i găsesc o direcție( cromatica, joc de volume, lumini, etc). Uneori, schițez și personajele așa pt mine, pe marginea foilor cu text :) Eu sunt mai de modă veche, sa zicem:) Îmi place să mă exprim pe foaie, să schitez, să detaliez! Asta e unealta noastra de exprimare. Nu stau bine la capitolul “papagal” :))) Nu cred in PAPAGAL :)) Aia ține o dată sau de câteva ori. E o amăgire!

7. Ai putea descrie în trei-patru fraze cum decurge o zi din viața unui scenograf pe platoul de filmare?
Scenograful e prezent de la primul cadru de filmare. În funcție de complexitatea proiectului, rămâne pe tot parcursul zilei de filmare sau merge sa supervizeze alte decoruri, asta după ce s-a asigurat ca totul e așa cum s-a stabilit. Eventual, mai face niște ajustări în funcție de diverse. Are in subordine unul sau mai mulți art directori, un prop master, un manager de constructii decor, etc. E treaba serioasă :)) Evident ca se implică în tot ce ține de compoziția cadrelor și de complexitatea lor. Discută cu D.O.P.-ul, cu regizorul cadrele ce urmează a fi filmate în ziua respectiva și ajustează sau improvizează, după caz. Sunt zile și zile de filmare. Calm, calm, fără panici!

8. Dintre a lucra în interior, cu decoruri făcute într-un studio, și a lucra afară și a depinde de natură până la urmă, ai ceva ce preferi?
Evident că în interior e mai bine! Nu te ninge, nu te plouă! Iarna trecută a trebuit sa construim un decor la -16 grade! Echipei i-a fost greu la filmare! Noi eram deja căliți :)) Aș spune ca dacă nu ai întâmpina prea multe intemperii, sunt mult mai frumoase decorurile construite in exterior pt ca la final când le vezi cât de frumos s-au integrat in peisaj, e pure joy! Când faci echipa buna cu natura e mare lucru! Să faci echipă cu așa mare artist ... he he... De multe ori, trebuie să integrezi decorurile construite in locatii existente și atunci e un pliculeț mai delicat pt ca apar tot felul de restricții, etc. E mult de discutat pe tema asta. Altădată :) În platou, totul e CONTROLABIL și asta e un mare avantaj.

9. Spre deosebire de scenografie, production design-ul pare că-ți cere să fii puțin mai pragmatic în gândire. Ce te-a împins să te ocupi și de aspectul acesta al unei producții și cum te inspiră el mai departe? no comment :) Mai am mult de învățat!

10. Cel mai recent proiect al tău ca designer de producție, Bani negri (pentru zile albe), de abia ce a fost lansat. În ce condiții ai lucrat din martie anul trecut, până acum? A fost o experiența, o lecție! A fost cam din scurt pt mine cu decoruri făcute și amenajate pe parcurs (aproape  in contratimp), cald, rece, cald, etc! Poate că cel mai greu pt mine a fost c-a implicat deplasare în țară, la sute de kilometrii distanță de cei dragi pe aproape întreaga perioada! Mult D-le, mult :)) Serial tv, comedie neagră, colorat, fără prea multă tristete in decoruri clădite pe personaje. Constructii în platou, amenajări majore sau medii in diverse locații, gândit pe repede înainte un design de obiect (ceasul Balcanic). Eu zic ca ne-am descurcat OK

11. Ce poți face de acasă ca scenograf, într-o perioadă în care munca pe platou este redusă substanțial?
Sincer, in pandemie, stand la țară la părinții mei, cu toată familia, am construit și amenajat o terasa:) Ne-am bucurat cu toții de ea și ne bucurăm în continuare. Asta cred că poți sa faci. Să te ocupi de amenajări interioare, exterioare. Să ilustrezi diverse dacă ești talentat, sa amenajezi grădini, sau dacă-ți permiți, să călătorești!

12. În ceea ce privește Bacalaureat (Cristian Mungiu, 2016), pentru care ai fost nominalizată la Gopo, ai creat niște decoruri atât de veridice și de apropiate realității noastre, a celor care trăim aici, încât ai zice că filmul a fost filmat on location. Prin felul atât de specific în care ai decorat apartamentele, spațiile din spital, secția de poliție, sala de clasă, ai reușit să documentezi și traiul unei anumite pături sociale, și pe cel dintr-o Românie coruptă, și pe cel dintr-o Românie care încă se vindecă de pe urma construcțiilor comuniste. Și, la fel de important, ai documentat, prin decor, niște situații sociale (o familie care a încetat să mai funcționeze, o mamă singură, o pensionară). Care au fost primele idei pe care le-ai avut odată ce ai citit scenariul? Știai din start asupra căror detalii trebuie să te apleci?
Mulțumesc frumos pt aprecieri! Apartamentul familiei doctorului a fost construit pt ca, in urma discuției cu Cristian Mungiu, trebuia sa aibă un anumit layout pe care nu-l găseai așa ușor in locatii! Era fain ca aveam și linie de tren in vecinătate și a și jucat in fundalul ferestrei de la Bucătărie! Așa ca zis și făcut! L-am construit in exterior vis a vis de zona cu blocuri triste, pe un teren viran. Am filmat în orașul Victoria și după prima vizita, pot spune că-mi găsisem deja paleta cromatica. Erau tonuri de verde, albastru pe care le regăseam peste tot in oraș și asta a fost un link sa spunem. Cromatica. Am ținut cont de ea in toate seturile. E predominanta în apartamentul doctorului și cred ca a accentuat și mai mult Răceala aia din sânul familiei! Tapetul a fost pictat,  pt ca nu găsisem unul care să-mi placă atât ca desen cât și ca culoare! Acum poți sa printezi pe hârtie de tapet ce vrei tu. Buget sa fie:) Am vrut din start să-i dau un aer de provincie și sa nu folosesc aproape deloc mobilier nou! Am luat la pas toate SH urile de mobilier din zona și apoi ne-am jucat! Pană și parchetul a fost unul real, achiziționat din zona de la o fabrica Româno-italiana:), lipit bucată cu bucată și patinat! A fost o plăcere sa lucrez la acel film! Munți de răbdare și profesionalism! Cred c-a mai contat ceva: oamenii locului! Jos pălăria! Îi mai vizitez când am drum pe acolo.

13. Pentru că am zis mai sus de nominalizarea la Gopo și pentru că anul acesta ai obținut premiul pentru cea mai bună scenografie cu filmul La Gomera (Corneliu Porumboiu, 2019), te-aș întreba cum te raportezi la acest fel de recunoaștere. Cât de mult înseamnă nominalizările și premiile când vine vorba de oportunități noi de muncă?
Eu zic că nu devii mai deștept după vreo nominalizare sau după vreun premiu! Ideea e ca nu faci jobul asta pentru premii! Îl faci pt ca-ți place și pt ca e cât se poate de firesc să dai tot ce poți tu pt fiecare dintre proiectele pe care le faci, fie ca e unul cu poveste SF, de perioada, etc. În cazul Gomera, a fost o întâmplare! Filmul a fost unul destul de bun și evident a contat și asta! Oricum nu este doar meritul meu! Este meritul întregii echipe de scenografie. A fost o echipă foarte dragă mie, aceeași cu care am lucrat și la Bacalaureat! Sper ca n-am supărat pe nimeni :))) Să nu exageram! Joburile vin așa cum veneau și inainte...

14. Cum a evoluat scenografia română în anii de după ce ai absolvit facultatea? Care ar fi câteva sfaturi pe care le-ai da cuiva aflat la început de drum în domeniul acesta?
A evoluat destul! Ne trebuie... însă... mai mult sprijin financiar ca să putem aborda teme mai complicate din punct de vedere scenografic să spunem. Nu poți sa faci și să gândești filme care sa rezide doar in joc actoricesc și niște locații!  Un FILM implică și niște decoruri spectaculoase, niște costume fabuloase, etc! Asta dacă exista și un CONCEPT, evident :)) Sfaturi: – Munca și seriozitate în condițiile în care ești și talentat! – Fără orgolii (e munca de echipa) – răbdare :)

15. Acum, ceva ce am întreba pe oricine lucrează în domeniul artistic: Cum vezi relația buget-timp-creativitate? Care dintre cele trei e mai ușor de sacrificat? Ai refuzat vreodată un proiect în care balanța asta nu se potrivea cu modul tău de lucru?
Am refuzat proiecte și pentru că nu mi-au plăcut oamenii prea mult. Ca scenograf, ești ca un tampon între creativitate și buget/timp. Să fie bine și pt capră și pt varza/morcov. E delicat! Evident, creativitatea nu trebuie sacrificată! La buget poate reușesti să mai primești ceva in plus de la producători, dar timp, niciodată :( ) Aveau unii o zicală: When you need it? Yesterday...



Interviu realizat de Petra Torsan