O carte nu se face printre picături. Un interviu cu Judith Schalansky

Un caz aproape ideal: un om tânăr, făcător de carte în cel mai complet sens posibil - atât autor, cât și grafician -, cu lucrări ce au luat premii importante; profesionist și pasionat până în măduva oaselor; dedicat aproape exclusiv proiectelor proprii. Judith Schalansky, un nume (încă) necunoscut în România, este născută în 1980 în Greifswald (nordul Germaniei), a studiat istoria artelor și comunicare vizuală, a predat la Universitatea de științe Aplicate Potsdam, iar acum trăiește ca freelancer în Berlin. A debutat în 2008 cu romanul Blau steht dir nicht [Albastrul nu te prinde], iar în 2009 a primit primul premiu.  Ne-am bucurat să purtăm o scurtă conversație: 


Carla Duschka: Sunteți și scriitoare și graficiană. Care dintre cele două meserii vă e mai dragă? Cu ce ați început?
Judith Schalansky: Nu pot concepe una fără cealaltă. Eu fac cărți. îmi imaginez cărți. Asta presupune să te gândești atât la conținut, cât și la formă. încă de foarte tânără am scris, și apoi, în timpul studiilor de design, mi-am dat seama ce mult îmi lipsea nu doar să dau o formă lucrurilor, ci chiar să mă ocup de înfățișarea lor [Gestaltung]. Astfel, gândind asupra formei, mă întorceam din nou la conținut.
 
CD: V-a fost acordat deja de două ori premiul Cea mai frumoasă carte germană de către Stiftung Buchkunst [Fundația Arta Cărții, Frankurt]: în 2009, pentru cartea Atlas der abgelegenen Inseln [Atlas al insulelor rătăcite] și în 2012, pentru Der Hals der Giraffe [Gâtul girafei]. Felicitări! Pentru noi, graficienii/designerii de carte din Europa de Sud-Est, concursul celor mai frumoase cărți germane este un model de mare preț! Dar ce reprezintă această competiție pentru graficienii germani, mai ales pentru autorii tineri, cum sunteți și dv.? Cât de mult înseamnă acest premiu?
JS: Acest premiu este renumit în cercurile graficienilor și ale realizatorilor de carte, pentru că examinează tot ce înseamnă munca noastră. Cataloagele competițiilor anuale redau o arhivă de nelipsit, în care e fantastic că sunt menționate inclusiv caracterele de literă și hârtiile folosite. Lucrările premiate ale fiecărei ediții - cele care, prin urmare, se pot numi Cele mai frumoase cărți germane - sunt întotdeauna o sursă de inspirație pentru propriile proiecte. Faptul că am primit de două ori acest premiu înseamnă mult pentru mine. Mă simt implicit și ambasadoare neoficială a cărții frumoase. E un titlu pe care îl port și de care mă folosesc cu mândrie, cu scopul de a stârni interesul oamenilor pentru arta cărții. Nu trebuie să fii expert să poți savura o carte frumoasă.
 

CD: Cât timp ați dedicat lucrului la ultima dv. carte? și cum găsiți liniștea pentru asta? La noi, ritmul cotidian e destul de alert și cu greu ajungem să ne ocupăm de propriile proiecte. Aveți poate un sfat pentru tinerii autori și designeri, cu privire la momentele importante din timpul lucrului?
JS: Eu am nevoie de unul până la doi ani pentru o carte. în orice caz, este un timp în care nu prea am întâlniri - și în care cel mai mult am grijă să stau departe de așa-numita rutină zilnică. Asta nu e simplu. Pentru mine e cea mai mare provocare în momentul de față. Dacă vrei să lucrezi concentrat la ceva, trebuie să-ți creezi un spațiu protejat. Acesta poate fi un spațiu temporal - de exemplu de luni pînă miercuri - sau mai bine chiar un spațiu real, fizic. Eu merg mereu în bibliotecă, unde nu se poate telefona. în mod cert, printre picături nu se poate face o carte.

CD Ne este permis să întrebăm din ce trăiește o autoare? Exclusiv din proiectele proprii sau și din alte comenzi?
JS: Eu trăiesc din vânzarea cărților, din lecturi și din burse. Uneori mai onorez și comenzi. Dar nu din interese financiare. 

R: Cum iau naștere cărțile dv?
JS: îmi fac o schiță. Găsesc un limbaj. Apoi închei contractul cu editura, așa încât să pot lucra fără presiuni de ordin financiar. și pentru a avea un termen de predare. Ideea e să existe tensiune doar atât cât trebuie.

CD: Cum decurge relația cu editurile din Germania, se arată repede interesate? Aveți edituri preferate?
JS: Peisajul editurilor nemțești este foarte bogat. De cele mai multe ori - ca peste tot -, marilor case editoriale cu interese preponderent comerciale li se opun micile edituri, dispuse să experimenteze. Eu mi-am pregatit fiecare carte pentru editura care se potrivea cel mai bine. De fapt, conceptul unei cărți începe deja cu alegerea editurii. Fraktur mon Amour a fost publicată la minunata editură Hermann Schmidt Mainz (www.typografie.de), iubitoare de grafică și literă. Cele două cărți maritime, Blau steht dir nicht și Atlas der abgelegenen Insel au apărut la o mică și rafinată editură, mare, (www.mare.de). Pentru Der Hals der Giraffe [Gâtul girafei], roman de formare, am putut să mă adresez uneia dintre puținele edituri mari și independente din Germania, Suhrkamp, devenită deja un mit. Iar la Matthes & Seitz din Berlin, editură mică, independentă, cu un program fantastic, voi publica în curând o serie denumită științe ale naturii.  


CD: întrucât totul este lucrarea dvs., de la text până la obiectul finit, s-ar putea concluziona că lucrați complet singură. Este într-adevăr așa sau există persoane cu care vă consultați?
JS: Cărțile mele le lucrez singură. Dar în divese momente ale lucrului discut mult cu alții. Cu prieteni, dar și cu redactorul și producătorul cu care colaborez.

CD: Aveți un model (autor, grafician, artist)? și există cineva care v-a încurajat în mod hotărâtor?
JS: Profesoara mea de typography, Betina Müller, m-a încurajat să-mi urmez calea.

CD: Foarte devreme și deja cu primele lucrări ați câștigat notorietate; bucuria a fost cu siguranță mare. Dar poate fi acest lucru și o piedică pentru următoarele proiecte?
JS: Bineînțeles. Dar cel mai important este să te eliberezi de așteptările celorlalți și să te asculți în totalitate tu pe tine. Iar dacă în timp ce lucrezi nu ești mereu conștient că s-ar putea să și ratezi, atunci greșești.

CD: Fraktur mon Amour - este o carte cu CD despre caracterele gotice germane, demult uitate, care dintr-o dată, începând cu anii 90 au devenit din nou trendy; de ce v-ați încumetat să abordați acest capitol al istoriei literei germane, un capitol încărcat și politic, ba chiar să faceți și o carte?
JS: în timpul facultății, când începusem să devin foarte entuziastă de tot ce însemna literă, am remarcat că oamenii obișnuiți sunt interesați de filme sau muzică, însă deloc de scrisuri, în sensul caracterelor de literă. în general, cunoștințele în acest sens se epuizează odată cu alegerea între Times New Roman și Arial. Totuși aproape fiecare (dintre germani, n.n.) are o relație cu caracterele gotice, pe care unii le consideră comode, alții marțiale sau chiar fasciste. Acest sentiment ambivalent m-a interesat. Eu am vrut pur și simplu să arăt că există un arsenal mare, de litere frumoase, nefolosite, care în trecutul recent erau aproape exclusiv utilizate pentru zona de display, pentru diverse titluri, semne sau denumiri. Așa a luat naștere catalogul meu. 



CD: începând cu acest an veți crea și publica seria Naturkunden [științe ale naturii] la editura berlineză Matthes & Seitz. Despre ce va fi vorba mai exact și cu ce începe această serie?
JS: în seria Naturkunden vor apărea cărți care vor povesti despre natură. Nu e vorba de știință pur și simplu, ci de o explorare plină de pasiune a lumii. Fiecare carte a seriei, indiferent de genul său literar, va formula câte un capitol distinct al naturii,  și astfel va fi complexă, divers organizată și frumoasă, în aceeași măsură în care și natura o cere obiectelor ei: plină de ilustrații, legată în formate clasice, cusută cu ață, cu frontispiciu precum și canturi colorate ale blocului de carte. împreună cu Andreas Rötzer, editorul (publisher) de la Matthes & Seitz, alegem titlurile iar eu mă ocup de grafică. Prin grafica de carte eu înțeleg în orice caz un fel de muncă de redactare (editor, editing). în primăvară vom porni cu un portret al ciorilor, o poveste despre experiența descoperirii naturii, un text clasic al genului nature-writing și opera completă a lui Korbinian Aigner, un om care toată viața lui a desenat sortimente de mere și pere. 

CD: Cărțile dv au fost deja traduse. Sunteți interesată de acest lucru?
JS: Atlasul a fost tradus în 13 limbi, dar încă nu au apărut toate traducerile: următoarea ar fi o ediție arabă. Girafa va fi tradusă în 19 limbi. E o mare bucurie să vezi cum cărțile își au drumurile lor. Chiar dacă asta înseamnă că, pe ici, pe colo, trebuie să mai fac câte un compromis în ce privește grafica.





Foto © Johanna Ruebel, Judith Schalansky, Alexandra Cor