Almanah Anticipația - Nu spațiul, ci mintea umană rămâne ultima frontieră.

Despre legătura dintre traiul în plin comunism și entuziasmul pentru literatura SF și Fantasy - că e simplu escapism, că e cunoașterea intimă a sentimentului de alienare ce răzbate din mai toate operele clasice ale genului, că e încercarea de a-ți păstra mintea deschisă când în viața de zi cu zi cenzura (inclusiv cea auto) e omniprezentă - mai bine îi lăsăm pe alții să teoretizeze. 

Cert e că Almanahul Anticipația, publicat pentru prima oară la sfârșitul lui 1982, este cam singura publicație cu acest format care nu a devenit complet desuetă după evenimentele din decembrie 1989. Anticipația este un almanah care se păstrează, nu doar ca simplă curiozitate - ci pentru a fi (re)citit sau folosit pentru convertirea profanilor.
Pe lângă traduceri din lucrările unor mari nume ale genului și articole de popularizare a științei, Anticipația a adus în atenția publicului numeroși autori autohtoni, fie deja cunoscuți, fie debutanți, constituind, pentru cei din urmă, o rampă de lansare.
Chiar mai mult, în paginile Anticipația s-au concretizat primele încercări de ilustrație SF din mediul românesc. Modeste, chiar rudimentare - mai ales dacă aruncăm un ochi pe reproducerile după lucrări de gen „din afară”, poziționate de multe ori chiar pe pagina alăturată - aceste ilustrații merită, totuși, măcar o privire.
Printre numele care semnează ilustrațiile din Anticipația se remarcă cel al lui Alexandru Andrieș, atașat unor peisaje intergalactice abstracte, populate de exploratori singuratici. Născute din pură pasiune pentru genul SF, aceste desene reprezintă o primă incursiune într-un tip de ilustrație care nu avea antecedente în spațiul românesc și, prin urmare, nici prea multe reguli. însă, limitările de natură tehnică, precum și cele rezultate din lipsa unei tradiții în acest sens, pălesc în comparație cu potențialul imaginației. Nu spațiul, ci mintea umană rămâne ultima frontieră. 

Text și foto Anca Rotar