Almanahurile au reprezentat cândva bucuria, bruma de cultură şi sursa de informare pentru majoritatea românilor din pătura mijlocie.

Proveniența cuvântului almanah vine din arabă: al-manakh poate fi tradus ca prezicere sau previziune. Totalitatea schimbărilor climatice este denumită cu aceeași expresie. Probabil că și buletinul meteo.
Readuse în conştiinţa noastră de politicianul agramat Vanghelie, almanahurile au reprezentat cândva bucuria, bruma de cultură şi sursa de informare pentru majoritatea românilor din pătura mijlocie. Nu vorbesc decât despre aceşti oameni. între ei am crescut. Apariţia acestor suplimente de publicaţii era aşteptată cu înfrigurare către sfârşitul fiecărui an. La modul propriu, în apartamentele frustrate de alimentarea cu agentul termic 007. Se şuşotea pe la colţul blocurilor despre data punerii lor pe piaţă, după ce mai întâi fuseseră descusuți apropiații tipografi. I se dădea de înţeles vânzătorului de la tarabă, că nu va fi dezamăgit dacă va păstra un exemplar pentru cel ce i-l comandase expres. Cu un almanah puteai să te duci liniștit la dentist, să obţii o cutie cu compot de ananas ori să îţi dovedeşti iubirea pentru copii și nevastă.
De obicei, almanahul se citea începând cu sfârşitul. Acolo adăsta rubrica de divertisment: jocuri logice, teste de autocunoaştere, glume stupide şi caricaturi. Cu cât te îndreptai spre mijlocul publicaţiei, începeai să fii provocat științific sau istoric: cercetătorii de la Universitatea din Bremen descoperiseră alte bălării faţă de anul trecut, iar Europa de Vest era ilustrată alb-negru numai prin prisma drogaţilor şi homleşilor. Un apendice de analiză socială îi prezenta pe americani ca inculţi, pentru că 80 % dintre ei nu ştiau cine le era preşedinte. Numai noi, românii, eram asigurați de savoarea deşteptăciunii, în lumina hotărârilor luate la congresele unicului partid. Informaţiile astea zemuiau în primele foi ale almanahului, acolo unde puteai adânci câteva dintre cuvântările conducătorului iubit. Urma apoi ultima primă pagină, cea cu poza lui Ceauşescu. Profil. Tocmai bună de colorat sau de făcut ochelari, mustăți şi cioc. Lucru interzis celor mici.
Ca să nu ajungi să comiţi asemenea bazaconii, trebuia musai să fii educat în lumina Almanahului Copiilor, moralizat darwinist aşa cum propunea Almanahul Ştiinţă şi Tehnică sau disciplinat prin implicare, după cum respirau paginile Almanahului Oştirii. Numai astfel puteai deveni devotat cauzei, precum cititorii Almanahului Scânteia. O brumă slabă de libertate părea să ne acopere cu albeața ei de mătreață, ca pe nişte legume veştede ale târziului de toamnă, risipindu-se dintre copertele almanahurilor Sportul, România Literară şi Anticipaţia. Zâmbeam atunci pe sub mustățile desenate cu pixul, odată cu glumele răsuflate ce îngroșau Almanahul Urzica.

Mai multe coperte de almanah (peste 50) pot fi văzute la arhiva GF, colecția Mihai Tudoroiu