ATELIER DE PRINT EXPERIMENTAL Limitele tehnicii după Era Fasteco

La invitația organizatorilor ediției a 5-a a Bienalei Internaționale de Gravură Experimentală, Square Media propune un atelier experimental invitând artiștii Nicu Ilfoveanu și Michele Bressan, alături de Jan Eugen, să construiască împreună o lucrare.

Așa cum discuția asupra imaginii se află dincolo de tehnologia producerii ei, tot așa Limitele tehnicii după Era Fasteco trece dincolo de practica expozițională și începe un atelier al forțării standardelor și proceselor mecanice, într-o galerie – poate nu întâmplător ea însăși Atelier 030202.
Sensul acestei lucrări se diferențiază însă de concepția unitară a unui semnal vizual unic. Ea se referă, atât vizual cât și practic, la munca lucrătorilor pe un teren determinat. Perspectivele, posibilitățile ca și limitele sunt nedeterminate și tocmai aceste diferențe lucrează împreună.

De când a fost construit, în 1968, Cubul a găzduit activitatea mai multor întreprinderi. La început a funcționat ca atelier de mecanică fină, care producea componente pentru sondele rafinăriei din Ploiești, apoi a devenit depozit de medicamente, iar la începutul aniilor ‘90, când clădirea a fost preluată de o asociație umanitară belgiană, s-a transformat în primul centru de specializare profesională pentru nevăzători.


Stelian Sima cunoaște clădirea dintodeauna. Când era mic obișnuia să-și viziteze tatăl la muncă, în atelierul de mecanică, unde acesta confecționa piese foarte mici, din plumb, care semănau cu niște bețisoare de urechi. Familia lui Stelian locuia în imediata apropiere a clădirii, în blocurile care îngrădesc micul parc ce o înconjoară. Aceste blocuri erau umplute cu muncitori detașati de la uzinele din Ploiești, hotărâți să înfrunte migrarea forțată împreună cu familiile lor.

Tatăl lui Stelian fusese martor al bombardamentelor americane de la 1 august 1943 asupra rafinăriei Ploiești și se mândrea cu fiecare ocazie de munca lui, era bucuros că face parte din mecanismul de refacere a țării. Îmbolnăvirea domnului Sima a coincis cu absolvirea lui Stelian a școlii profesionale, aspect care i-a permis să-și înlocuiască tatăl la postul din atelier.

În următorii ani, Stelian a lucrat în același atelier, care între timp se reprofilase, producând ventilatoare pentru export, destinate Arabiei Saudite. De fiecare dată când trebuia să ia liftul de marfă, Stelian își aducea aminte de tatăl său și de faptul că acesta folosea întodeauna scările, fiind îngrozit de sirena liftului ce-i trezea amintiri neplăcute legate de acel nefast 1 august, zi în care se născuse și Stelian, exploziile devenind pentru el prima amintire a luminii sub forma unor impulsuri morse.

Stelian a locuit toată viața lângă clădire și toată viața a lucrat în ea. După ce apartamentul i-a fost luat de sora tatălui său, în urma unui proces pe ereditate, Stelian s-a adaptat, ajungând să trăiască într-o cameră din subsolul clădirii, ce i-a fost dată de patronul tipografiei de la 3. Acesta i-a dat camera lui Stelian de milă, dar și pentru că avea nevoie de ajutorul lui pentru a încărca liftul de marfă. De pe vremea centrului pentru nevăzători, Stelian a ocupat funcția de liftier, petrecând prima jumătate a zilei în interiorul acestuia.

Anii petrecuți în liftul de marfă l-au făcut pe nea Stelică să reinterpreteze detaliile pe care le vedea zilnic,inventând din acestea un cod morse propriu, format din fantele de lumină dintre etaje și cercurile repetitive decupate de Stelică în ușile fiecărui etaj. Pe parcursul anilor a reușit să compună un mesaj din aceste elemente, care funcționa ca reper în întunericul liftului și în același timp ca un memento desfășurat pe sensul de urcare ce-l acompania în așteptarea ultimului etaj – nostalgie a primelor lumini.

În timpul Evenimentului, Stelică probabil se afla în lift. Noi eram plecați din țară când am aflat de întâmplare. Auzisem că suflul fasteco a șters tot. Apoi, când am avut ocazia de a trece pe acolo, am avut senzația că locul era neschimbat. Stelică stătea la o fereastră de la etajul 3. Am urcat pe scări până acolo – liftul nu mai mergea de ani de zile. Nu am mai găsit atelierul. De fapt, nu am găsit nimic. Nu era nimeni. Doar într-una dintre cele trei camere răvășite, într-o cutie, se afla o rolă de peliculă marcată Omaggio a Domenico și următorul mesaj:

-. --- -. / ... .. / -.. . ...- . / .--. . -. ... .- .-. . / ... . -- .--. .-. . / .- .-.. .-.. .- / ... - . ... ... .- / -.-. --- ... .-

Nicu Ilfoveanu și Michele Bressan


Nicu Ilfoveanu este un artist interesat de abordarea slow-tech a fotografiei și filmului, pe lângă edițiile tipărite. Demersul său se caracterizează prin jocul dintre personal și documentar, dintre trivial și sublim, dintre evidență și îndoială. A expus recent la FotoFestival, Mannheim-Ludwigshafen-Heidelberg, Germania și PhotoEspagna, Cuenca, Spania. Trăiește și lucrează în București, România.


Michele Bressan artist vizual interesat de fotografie și film, stabilit în București din 1993. Lucrările sale surprind aspecte ale realității postcomuniste din România, folosind mediul fotografiei ca cercetare artistică. Prin practica reprezentării mediului înconjurător în serii care au specificul unui jurnal subiectiv sau printr-o abordare mult mai distantă, el oferă un comentariu și în același timp posibilitatea de relaționare la o scenă în care suntem martori ai particularităților și mecanismelor unei societăți aflate într-un proces lent de tranziție.
Lucrările sale au fost prezentate la: Mois de la Photo, Les Rencontres d'Arles, Musée d’Art Moderne Saint Etienne, ESSL Museum Wien, Muzeul Național de Artă Contemporană București, Fondazione Fotografia Modena.


Jan Eugen este un artist sensibil la suprafețe, la calitatea imaginii, la texturi, la expresivitatea materialelor în care lucrează. Miza interesului său vizual este strâns legată de lucrul de atelier ce dublează permanenta căutare a formei și a manufacturării obiectului, folosind adesea cuplajul între diverse tehnici și tehnologii. A expus fotografie și instalatie în diverse galerii din România, Italia, Grecia și Ungaria. A participat la realizarea de monumente de for public în România. Alături de Alexandru Braniște, este inițiatorul Square Media și coordonator de producție în cadrul atelierului. Trăiește și lucrează în România, la București.

Square Media este atelier de ultragiclee print, experiment tehnic, grafică și producție. Contactul permanent cu artiști fotografi și experiențele personale au condus către realizarea de ediții limitate, către certificarea internațională și către propunerea propriilor proiecte – editoriale sau experimental vizuale.

curatori: Cosmina Chituc & Alexandru Branişte [RO]
artişti: Nicu Ilfoveanu / Jan Eugen / Michele Bressan

Deschidere: Miercuri, 16.01.2013, 6 P.M. (work in progress)
Atelier 030202 (Sf. Vineri nr. 11, Bucureşti)

Participanți în cadrul proiectului: Alexandru Braniște, Cosmina Chituc, Irina Mărculescu, Viorel Lascu, Ciprian Ciuclea

Bienala Internațională de Gravură Experimentală



Foto: cadre din Omaggio a Domenico / S8  / color /  2.10min / 2013