Atenție! Ce intră printr-un ochi, intră și prin celălalt.

Articol apărut în revista Igloo, numărul din februarie 2011.

Mi-a atras la un moment dat atenţia o frază tâlcuită de Dimitrie Cantemir: că adevărat, bună iaste ştiinţa audzirii, dară mai adevărată iaste ispita viderii. Stau scrise acestea în a lui Istorie Ieroglifică. O idee cât se poate de actuală prin care configurăm, la o jumătate de mileniu distanţă, mult trâmbiţata societate modernă, una care priveşte chiorâş către divinitate, când cu ochiul ţintuit şi rece, al televizorului, când cu acela aparent deschis către ceilalţi, al displayului.
Pe-o ureche intră şi pe alta iese, spune un proverb românesc, asmuţindu-ne atenţia către instabilitatea tipului de semnalizare auditiv. Verba volant, scripta manent. Ce este scris rămâne. Omenirea a funcţionat întotdeauna pe baza codurilor juridice. Iar legile au fost mereu scrise. Ne putem închipui vocea brutală, instinctuală, mai mereu răguşită a omului din grote, dar ne putem raporta cu siguranţă, nemijlocit la desenele sale rupestre.  Grafică fără computer este o colecţie de astfel de gesturi aşteptându-şi parcă, fiecare în parte, caverna potrivită. Peştera în care trăim nu s-a schimbat niciodată prea mult. De la Platon încoace, orbecăim în căutarea sensului exprimat prin semn. Aşteptăm săgeata care să ne îndrume înspre. Arcaşul nu ne ajută mereu. Şi atunci o face omul cu cărbunele în mână. Tăciunele lasă urme, după care sfârşeşte generos în actul curăţitor, al combustiei. Creioane arzând pupile.


Acest catalog de imagini tranşează interesant lumea artiştilor în două. Fiind compus din imagini ale deceniilor comuniste, el reuşeşte, acolo unde este cazul, să redea fidel respectarea strictă a meşteşugului (vezi grafica pentru publicaţiile de copii, sau cea pentru afişe ale diferitelor concerte). La fel de clar pot fi dibuite în spatele tuşelor, colajelor, ori ale altor soluţii tehnice (aici poate fi interpretată într-o cheie pozitivă lipsa calculatorului, presupunând la vremea respectivă forţarea imaginaţiei artistului în limite adaptabile fiecărei teme; astăzi, aceasta pare a fi apanajul programatorului care concepe un soft), compromisurile făcute cu ordinea politică punctuală. Atunci când desenul devine cârjă pentru lozinca stupidă, îndemnând către o realitate iluzorie. Atunci când mimica obsedant îngheţată în zâmbet sugerează o viaţă lipsită de griji, una diriguită de lideri atenţi la vulg. Foarte interesante sunt intervenţiile atât de actuale, cele referitoare la propaganda pentru introducerea antibioticelor în alimentaţia animalelor, sau reclama la Pepsi, prezentat ca o sursă benefică de energie.


Parfumul timpului se înalţă dintre foile volumului, materializându-se în vestimentaţii şic ale momentului, ajutându-ne să înţelegem astăzi ce a funcţionat în urmă vreme ca reper estetic. Bărbatul cool, în vestă croşetată din flanel, face cu un ochi femeii sexy, purtând un dres cu dungă, iar cu altul privitorului. Iar ce intră printr-un ochi, intră şi prin celălalt.