Atenție! Urinarea sau alte necesităţi în locuri nepermise se amendează

Subtilitatea birocratică a pudibonderiei moralei publice din perioada comunistă are şi astăzi un sunet aparte. știinţa istoriei pe care se bazează ideologia comunistă operează cu necesităţi înţelese, cu imuabile legi ale istoriei care situează comunismul ca treaptă ultimă de evoluţie a oricărei societăţi. Cruzimile de limbaj nu sunt permise, de aceea o anumită sobrietate tovărăşească, puțin constrânsă, avertizează un cetăţean cu potenţial libertin sau cu o vezică problematică asupra riscului pe care şi-l asumă dacă nu-şi controlează necesităţile. Cuvântul este articulat la plural, eliminând printr-un concurs al logicii elementare prima dintre cele două necesităţi şi anume urinatul. în acest fel pluralul devine redundant în această stilistică a avertismentului. Să fie sexul una dintre necesităţile invocate atât de ermetic?


Astfel de adresări stânjenite, birocratice, marchează un nou suflu educativ care nu se adresează clasei burghezo-moşieresti, ci cetăţeanului care rezultă din noile inginerii sociale comuniste prin dizlocarea unei mari părţi a ţărănimii pentru a fi transformată în proletariat, singurul care poseda conştiinţă de clasă. în acest caz, adresarea are ceva din stângăcia neologismului recent asimilat, ea îl avertizează pe omul nou asupra necesităţilor mai mici pe care clasa muncitoare trebuie să şi le controleze în spaţiul urban. în acelaşi timp, urinatul presupune o formă de libertate care trebuie şi ea constrânsă după o pedagogie elementară. Controlarea necesităţilor cheamă la o ordine superioară, dar şi la o supraveghere atentă a omului de către om.

Mai multe imagini la ARHIVA GF