Blast of Silence - Câte imagini, tot atâtea poveşti. Vernisaj, sâmbătă, 6 martie, ora 16.00, Palatul Mogoșoaia.

Flavia Pitiş şi Radu Belcin sunt doi artişti emergenţi care propun, prin discursuri complementare, o redescoperire a realismului magic. La primul contact cu lucrările lor, privitorul este frapat de o stranie, neliniştitoare şi aproape de neîndurat poezie a imaginii. Folosind, precum odinioară René Magritte, obiecte familiare, recognoscibile, în spaţii şi contexte neverosimile, cei doi artişti îşi coagulează viziunea în imagini încărcate de sens, poetic disciplinate.
Cu o ştiinţă a redării volumelor şi materialităţilor rar întâlnită în generaţia căreia îi aparţin, Flavia Pitiş şi Radu Belcin oferă, în fiecare pânză, un regal de materiale preţioase - dantelă, mătase, stofă, marmură, satin -, o expresie vizuală nobilă, croită pe structura unor detalii semnificative, folosite ca pretexte pentru a ilustra poveşti pline de mister.


Portretul, nucleul dur al creaţiei Flaviei, îşi are originea în perpetua metamorfoză a identităţii. Fiecare emoţie/trăire mentală, fiind practic vizibilă, anulează posibilitatea disimulării. Materia se transformă după legi proprii, devine maleabilă în virtutea inteligenţei intrinseci. Artista propune un model de realitate ce sporeşte responsabilitatea individului faţă de propriile emoţii şi gânduri, care, concretizându-se, modifică părţi ale corpului. Sursa de inspiraţie, ubicuă, evoluează de la experienţa şi memoria personală la o realitate cotidiană care se precizează conform propriilor decizii şi opţiuni. Alăturările insolite de elemente aparent disparate, metoda pars pro toto, prin care mâna este învestită cu expresivitatea întregului corp implicit, oglindirile deformate - toate acestea creează o atmosferă fluidă năucitoare. Deseori, umbrele şi imaginile suprapuse sfidează logica, generează nesiguranţă şi disconfort vizual, activând intuiţia şi provocând o lectură străină de clişee. Universul ideatic este impregnat de forme aflate în echilibru fragil, iar gesturile largi, ostentative şi autoreferenţiale, surprind portretul „mişcat” al spiritului frâmântat de îndoieli.

La nivelul percepţiei, setul de experienţe al spectatorului se confruntă cu cel al artistei, astfel încât fiecare lucrare naşte multiple chei de lectură. Titlurile lucrărilor - Becoming Well, Finally Back to Ourselves, This Feeling is Now my Home, This New Life is so Familiar, All That we Left Behind - exprimă strări tranzitorii care, dacă ar fi traduse, ar fi corupte semantic.

Deşi spaţiul şi timpul rămân neprecizate, fiecare lucrare evocă cel puţin un aspect etern uman şi universal valabil. Recursul la figurativ, în acest caz, favorizează lecturi paralele, neconstrânse geografic sau temporal.


Cred că lucrările lui Radu ar putea ilustra scrierile lui Edgar Allan Poe, căci prototipul personajului care îi populează scenele este o figură complexă şi romantică, surprinsă în situaţii şi contexte neobişnuite. Creaţia este traversată de acelaşi fior de nelinişte precum cel al consoartei sale. Prezent şi apăsător, sentimentul de mister, de provizoriu şi/sau de fenomen iminent este potenţat de efecte de clarobscur, dar şi de maliţioase transparenţe. Elemente de scenografie minimală alternează cu fragmente flotante supuse luminii reflectoarelor. Frunze, păsări şi copaci - artefacte vii -  compun un cadru în care urmează să se întâmple ceva. Sfori vizibile sau sugerate, acţionate de instanţe implicite sau explicite, adâncesc senzaţia de încătuşare, de manipulare ori de constrângere. Schimbarea în fugă a punctului de vedere vorbeşte despre continua conversie şi reinventare a identităţii, căci artistul nu se sfieşte să strecoare în lucrări note autobiografice. Oameni la scară minusculă sau reală trăiesc în cercul strâmt al propriilor determinări, singurele coordonate constante ale traiului cotidian. Relaţia dintre elementele de pe pânză este pulverizată din interior, momentul de implozie - de mişcare cu încetinitorul a particulelor - fiind prins aproape fotografic, cu o pensulă de maestru.

Câte imagini, tot atâtea poveşti sunt etalate somptuos în creaţia celor doi artişti. De fiecare dată, privitorul descoperă valenţe noi ale tabloului general: relaţia cu opera se construieşte treptat, prin adăugarea de note personale.
Lucrările Flaviei Pitiş şi ale lui Radu Belcin înnobilează orice context, dau prestanţă peretelui galeriei, muzeului sau colecţiei private de artă contemporană. Prestigiul de care se bucură cei doi pictori, mai cu seamă în afara graniţelor ţării, stă mărturie faptului că figurativul nu şi-a epuizat valenţele expresive şi că artistul cu înzestrări speciale continuă să existe nestingherit, este apreciat şi cultivat.
Sunt onorată să îi am ca invitaţi la Palat, la prima expoziţie deschisă în anul de graţie 2015.
Foto Arhiva artiștilor