BOR miroase dubios și nu de la tămâie

Ponta și-a dat demisia, Piedone la fel. Cineva glumește, pe Facebook, că suntem în pericol să nu mai avem pentru ce să ieșim în stradă. Dar cei care au protestat pentru victimele din Colectiv și pentru  a curăța România de aroganții aflați la conducere nu sunt pe deplin mulțumiți. A mai rămas cel puțin un afacerist care ar fi trebuit să dispară și el, de mult. “Marele Alb”, așa cum îl numesc până și creștinii practicanți. îmbrăcatul în straturi de mătase și aur, ca o ceapă de lux. Preafericitul ce trebuie invitat special ca să dăruiască puțină alinare celor 12.000 de oameni veniți neinvitați să aprindă o lumânare pentru copiii morți.

După zilele astea de durere și șoc, tot Preafericitul e nervos. îi tremură gușa stratificată cu sârg de-a lungul anilor în care a practicat învățătura creștină: modestie, post și simplitate. Se răstește la oameni, în prag de înmormântare a uneia dintre victimele de la Colectiv, că nu învață nimeni pe Biserică ce rol are ea. și nu i se revelează, nici dacă l-ai trăsni, că atitudinea asta e cea care îi îndepărtează pe oameni de Biserică, de ani de zile. Nu lipsa de credință, nu cine știe ce forțe oculte, ci nesimțirea. Pur și simplu.

Fără îndoială că și Biserica a fost de ajutor după toată această tragedie de la Colectiv. S-au donat sânge și bani și, în sfârșit, s-au ținut acele slujbe după care striga toată lumea. Dar reacția BOR a fost târzie și autistă. Oamenii aveau nevoie să vadă o prezență acolo, jos, în stradă, imediat. Aveau nevoie de o rugăciune și o vorbă bună atunci când durerea era mai mare, nu când BOR a considerat că era "oportun" să-și facă apariția. “Să vină lumea la biserică, nu la club!”, a tunat Păstorul. Cu alte cuvinte, ai voie să mori doar acolo unde îți e permis, nu unde se întâmplă să te lovească dezastrul. Nu de alta, dar altfel riști ca preoții să nu vină să-ți țină o slujbă decât după ce urlă o țară întreagă. Pe sistemul ”Faceți dvs. o cerere”, cam așa a sunat și declarația Preafericitului Daniel: ”Veniti voi la biserică, nu venim noi la club”. Deci, cum?!

De multă vreme BOR se comportă de parcă și-a cumpărat planetă - sfidător și netransparent. Preafericitul stă în turnul lui și așteaptă să i se pupe mâna pentru că are impresia, vorba reclamei, că merită. A uitat că rolul Bisericii e îndrumarea cu blândețe și ajutarea oamenilor. Iar asta presupune modestie și umilință (în sensul bun), presupune să dai exemplu prin propria purtare (nu vreau să îndrept discuția în nicio direcție, dar scriind asta, imediat îmi vine în minte Papa Francisc - o persoană umană, caldă și ancorată în realitate).

Preoții nu sunt numai slujitorii lui Dumnezeu, sunt și slujitorii oamenilor. Nu degeaba li se zice "părinți spirituali". Un părinte adevărat te sprijină mereu, dar mai ales în momentele groaznice, când ai nevoie cel mai mult de ajutor. Coboară la tine când ești la pământ și îți întinde mâna din dragoste, nu așteaptă să te faci tu bine și să urci după aia la el. Nu e rocket science, sunt chestii elementare, dar cam asta se întâmplă când doctrina și puterea ajung să te facă din om, neom: până și lucrurile de bun-simț devin greu de priceput. și e păcat că tocmai din cauza atitudinii asteia a Patriarhului și a purtătorului de cuvânt al BOR (altcineva care nu pricepe că Biserica, ca și instituție, are o problemă imensă de comunicare și imagine), sunt băgați în aceeași oală și preoții cu har care, cel mai adesea, rămân nevăzuți, iar ajutorul lor, neștiut. Ei ar trebui să fie adevărații reprezentanți ai BOR. Dar până acolo mai avem multă pâine (sfințită) de mâncat.