Bruges, orașul vechi - textură de la un capăt la altul.

Primul cuvânt care-ți vine în minte când vizitezi Bruge-ul este cărămidă. Pentru că e prezentă aproape pe toate fațadele caselor din orașul vechi, pentru că deși e extrem de unitară este și foarte diversă, și pentru că e caldă și plăcută încât parcă-ți modelează retina rămânându-ți un timp îndelungat în minte. O textură care se subordonează atât de bine formelor și nevoilor oamenilor încât te intrebi de ce în alte părți se face atâta efort pentru a o acoperi cu diverse tencuieli.

 
Cea mai plăcută definiție a cărămizii găsită pe dexonline este cea de mai jos. Aflu că vine din Dicționaru limbii românești, autor August Scriban, editura Institutu de Arte grafice "Presa Bună" anul 1939. îmi plac mai toate cuvintele găsite, această sursă veche cu arte grafice, presă bună, cuvinte nearticulate și autor cu un nume predestinat parcă. (https://ro.wikipedia.org/wiki/August_Scriban) 
cărămídă f., pl. zĭ (ngr. keramida. V. ceramic). Bucată de lut frămîntat cu apă. redus în formă de paralelipiped, ars pînă se face roș și care, lipit cu ciment, formează zidu. Cantitate de cărămizĭ: a cumpăra cărămidă.  V. țiglă.  
Despre această Veneție a nordului, cum este poreclit Bruge-ul, găsiți multe pe net, nu are rost să însistăm. Aici aveți un link mai complet wikipedia  Pagina în limba română este destul de săracă.