Cărți ce spun multe povești

Coperta volumului folosește Bodoni Ultra Bold pentru numele editurii și Gill Sans pentru titlu și autor (foto sus)

Sunt anumite situații în care nu-mi pot imagina să nu am o carte cu mine. în tren, autobuz sau pe plajă, chiar dacă nu citesc de fiecare dată, știu că port în geantă un volum, care fie poate alunga momente de monotonie sau poate accentua starea de relaxare și atmosfera de vacanță.

De ceva timp, de când tot bat anticaritele și librăriile second-hand, am început să adaug plăcerii lecturii de vacanță și bucuria descoperirii poveștii volumului. Cu alte cuvinte, am decis să scot de pe raft unele cărți pe care le colecționez și să le redau libertatea, să le plasez iarăși în contextul în care au fost menite să fie descoperite.  

Weekend-ul trecut am citit The War of the Worlds de H.G. Wells, publicat de Penguin Books in 1946, cu un an înainte de venirea lui Jan Tsichold la Penguin. Volumul are dimensiunile originale ale Penguin, 181 x 111 mm, 224 de pagini cusute în secțiuni de câte 16 și apoi lipite între binecunoscutele coperte oranj. Ce înseamnă toate astea? Ei bine, pot să țin confortabil cartea într-o singura mână (foarte util dacă nu am prins loc în autobuz sau metrou). Datorită faptului că volumul este cusut, cartea se deschide și rămâne așa, fără să fie nevoie să chinui legătura cărții. Este ușoară, perfect ergonomică și chiar dacă hârtia s-a îngălbenit în timp, literele sunt foarte clar imprimate și se pot citi fără nici cel mai mic efort.


Din 1937 Penguin a început să folosească Times New Roman (desenat de Stanley Morrison) în special pentru că se tipărea foarte bine pe hârtie de slabă calitate            

Cărțile Penguin au fost lansate pentru prima dată în 1935 ca o parte integrantă a grupului editorial The Bodley Head și au reprezentat o revoluție a lumii publicisticii, devenind în scurt timp sinonime cu noțiunea de paperback. La 1 ianuarie 1936 Penguin Books a devenit o companie independentă condusă de frații Lane. Până la sfârșitul lunii, Penguin vânduse deja un million de volume, iar până la sfârșitul anului vânzările au crescut la trei milioane de cărți.  

Revenind la cartea mea și la povestea pe care mi-a spus-o, independent de scrierea lui H.G. Wells, de cum am privit-o am constatat că a fost publicată inainte de 1947. Coperta folosește design inițial, pre Tsichold, cu Bodoni Ultra Bold (tip de literă foarte popular în acea perioadă) folosit pentru numele editurii din vinietă și noul, la acea vreme, tip de literă a lui Eric Gill, Gill Sans lansat în 1927-8. Un alt indiciu că volumul a fost publicat înaintea implementării reformelor tipografice ale lui Tsichold, este faptul că în interior încă se foloseau două spații după punct la finalul frazei, detaliu schimbat apoi de celebrul tipograf.  


Înainte de venirea lui Tsichold se foloseau în mod tradițional două spații după semnul de punctuație la finalul fiecărei fraze  

Volumul folosește pentru text Times New Roman ceea ce înseamnă că a fost tipărit după 1937, când Penguin a început să folosească acest tip de literă. Varianta de logo folosită pe copertă este cea cu pinguinul care dansează și care a fost introdus începând cu 1938. Designul inițial al copertelor și al variantelor de logo îi aparțin lui Edward Young, care în 1935 avea 21 de ani și lucra ca junior în biroul The Bodley Head. Pe el l-au trimis frații Lane la grădina zoologică din Londra  pentru a face schițe cu pinguini, astfel născându-se, poate, cel mai recognoscibil simbol al publicistici mondiale.  



Varianta de logo folosită este cea care ilustrează pinguinul dansând, introdusă în 1946

Așadar, cărțile pot spune multe povești, unele mai ascunse decât altele, te pot duce în diverse timpuri și-ți pot dezvălui multe din secretele lor. Trebuie însă să le privești suficient de atent, să le atingi corespunzător, să le tratezi cu respect și să înțelegi că efemeritatea lor poate fi relativă. Cartea mea sigur nu a fost produsă în ideea că va deveni un obiect de colecție sau cu gândul că va supraviețui mai bine de 60 de ani. A reușit însă. A ajuns să fie citită pe o plajă, într-un weekend, în 2011, pe un șezlong lângă un Kindle, să-mi dezvăluie o poveste pe care eu o spun mai departe.   

N.B. Datarea exactă a volumului: Indiciile de design grafic și tipografie au plasat publicarea volumului între 1937 și 1947. Am aflat însă ca War of the Worlds de  H.G. Wells a fost publicat prima dată de Penguin în 1946, ceea ce a dus la concluzia că exemplarul meu este o primă ediție, tipărită în 1946.