Chris Tănăsescu - Omul de zăpadă

Chris Tănăsescu la un poetry-performance cu grupul Margento/ foto George Floarea

Locul lui nu este printre noi. Nu-l văd aici și nici acum nu-l văd. Este nebun, și hoț, și mistic. Ori vorbele acestea nu sunt decât niște trâmbițe făcându-i intrarea în textul care tocmai se țese despre el. Așa cum era anunțat regele ce se pregătea să dea în lături porțile din sala tronului. Dar poate că este ceva bun ca umbra poetului să fie clădită din cuvinte. Ar fi acesta cel mai nimerit mod de a-l invoca, de a-l face să apară din urzeala timpului, ușor, cu tremur, ca pe spectrul sucind mințile celor care s-au apropiat de giulgiul misterios.


la Cafeneaua Critică
foto Raluca Tănăsescu


foto Dana Hodorog

Nu-l văd aici...
Este ascuns, pesemne, în stratul de omăt care s-a așternut demult sub pleoapele aedului Homer. Om de zăpadă pare, din trei mari bulgări zămislit: cuvânt cântat, sunet vorbit și trup mai multe suflete purtând. Pierdut de drumuri, între cetăți pe care le va face să-l asculte. Un filosof nomad, când încurcat în firele din barba lui Alceu, când între corzile de liră ciupite de același; când lepădându-și bărbăția și încălțând sandalele lui Sappho, grijind în Casa Muzelor (Margento) frânturile de frază, topite în refrene pastelate.
Ne poartă odată cu valurile lexicale stârnite de scoliile lui, ducându-ne când înapoi, către trecutul ascuns în frunzele strivite între coperte gălbenii, uscate, când mai apoi, spre noi, înveșmântându-ne în țoale potrivite de minnesinger, trubadur, truver sau menestrel.


Margento Live
foto Pollak Po


Margento Live cu Liviu Butoi
foto Pollak Po

A zice... Un verb care-l descrie mai bine decât orice: Chris zice din gură, rostogolindu-și versurile ca pe cercuri. Când rimele i se agață de mâini și crapă-n gesturi, când anacruza i se pitește-n gât, alături de suflare, când din vocale și consoane el meșterește bobi pe portativ, nici nu mai știi cine-i păianjen, cine plasă, cine pe cine prinde, cine lasă.
Atunci, omul de nea (Nea Chris) ne-aduce-aminte de lumea meșterită c-o singură culoare și cu un singur sunet:

Winter solitude -
in a world of one color
the sound of wind.
                            (haiku, Basho)

A început să ningă-ncet, polistiren... Cratiță, morcov, târn - mistic, nebun și hoț.