De-a-ndoaselea. Sunt destule lucruri în lume ce ies mai bine dacă le faci invers.

Sunt destule lucruri în lume ce ies mai bine dacă le faci invers. Nu spun aici de încălțatul ciorapilor, pentru că așa ceva ar schimba vremea, dar cititul ziarelor, de exemplu, are un farmec aparte dacă-l începi de la ultima pagină, acolo unde se-adună lamura știrilor. Din orice gură spuse, cuvintele cu care omul pleacă din lume capătă sensuri ascunse. Un francez a scris chiar o carte cu replicile de adio ale mai multor scriitori compatrioți. Bunica mea, bătrână și știrbă, a îngăimat Ceapă. I s-a adus un solz dintr-una roșie, zisă de apă. Să n-o piște. A molfăit-o ca pe grijanie și s-a dus. Goethe a cerut lumină, mai multă lumină: Licht, mehr Licht. Tot în germană s-a cărăbănit și Einstein, dar asistenta ce-l îngrijea în spitalul din Princeton, chemată să i se comunice un lucru important, n-a priceput o iotă: vorbea numai engleza în care Byron s-a despărțit de lume spunând acum voi adormi puțin, noapte bună.

Tot în America și-a dat duhul și scriitorul Aurel Dragoș Munteanu. Sfârșea cu el și primăvara lui 2005. în pragul straniu dintre anotimpuri a repetat de trei ori: măreție... grandoare. Pornind de la aceste vorbe rostite cu ultimul duh, povestea vieții sale se poate depăna mai altfel. Dintr-o însemnare aparținându-i, aflăm saga familiei: Destin de exilați. Fratele meu, Dragoș, mort la Buzău. Mormântul distrus în război. Tatăl meu mort la Recaș. Mormânt amestecat de timpuri vitrege. Unchiul Vasile, mort la Târgoviște. Mama la Washington.
în fișa redată de Cartea albă a Securității (1996) se amintește excluderea sa din partidul unic, trăgându-se concluzia asupra activității deosebit de dușmănoase a subiectului dedat acțiunilor ostile și fățișe regimului.