Dom' președinte

Politicienii și acțiunile lor nu mai au prea multe în comun cu vulgul, dar acesta din urmă se încăpățânează în rolul de chibiț, astfel că pentru o perioadă cum este cea pe care tocmai o trăim, orice cap purtat pe umeri se crede implicat. și are ceva de zis. Acest elan dă câteodată în clocot, făcându-i să se întoarcă, unii împotriva altora, pe cei mai amărâți dintre noi, învârtoșați să ia partea demagogilor în care totuși cred. Nu este mai multă substanță aici decât în nesfârșitele discuții ale Cișmigiului, demolând la infinit, de zeci de ani, ierarhiile fotbalului autohton. Pare musai că trebuie să ții cu cineva, să te mistui pentru un politician mincinos sau pentru o echipă de mingicari, iar asta a căpătat denumirea elegantă de implicare.

în aceste săptămâni, România implicată a arătat fix ca o scară de bloc, unde urmează să aibă loc Adunarea generală a Comitetului de locatari. Acolo va fi aleasă noua comisie de cenzori, constituită din cetățeni cu aritmetici deficitare și, mai presus de toate, în cadrul ei se vor supune la vot propunerile pentru noul șef de scară. Va câștiga, ca întodeauna, un pensionar bășinos. De obicei, un fost cadru militar, semianalfabet, purtându-și încă efectele cu vipușcă, primite în ziua lăsării la vatră, pe toate drumurile zilnice până la piața de cartier. Se vor găsi mereu cucoane foarte încântate de priceperea și probitatea lui, dar și voci cârtind, că se putea mai bine. Ofițerul își va prelua sarcinile chiar din prima zi de mandat. Pentru asta, se va înarma cu un creion chimic și va scuipa în vârful bont, de fiecare dată când va avea ceva de anunțat la avizierul de la parter. De pildă, încercând să limiteze prezența copiilor în hol și interzicându-le cu desăvârșire joaca între anumite ore. Sau când va căuta să protejeze toboganul ghenei, specificând ce anume poate fi aruncat pe jgheabul de tablă, dar mai ales ce să nu fie lepădat acolo. Cu fiecare zi trecută de la numirea președintelui, grija pentru scara lui îi va fi țelul suprem. Va avea întotdeauna lângă el doi oameni de nădejde: femeia de serviciu și instalatorul șpăgar, recomandat de cineva, gata oricând să cârpească o țeavă de scurgere.

Ca blocul se se diferențieze în cenușiul cartierului, domnul președinte va urmări să fie mereu curățat de vreascuri și rahați de câine peticul de iarbă din față, împuternicind salahorii să văruiască bordura electorală, din două în două pietre, așa după cum îi obliga și pe recruții din unitate. Va pune perdeluță la ușa de la intrare, fiind atent, chiar liber-cugetător cum este, să prindă în pioneze câte o felicitare de prost gust sub sticla aceluiași avizier, la fiecare Paște și Crăciun. Pentru aceste ocazii speciale va abandona creionul chimic și va scrie stângaci, cu carioca roșie, tuturor locatarilor săi, un mare și sincer L-a mulți ani!
Cu litere ronde.   

Ilustrația articolului provine din albumul Iron Curtains Graphics, album al editurii Gestalten