Expoziție Tradițiile și tranzițiile fânului. 20 iulie - 16 august 2015 Sala ACVARIU, Muzeul Național al țăranului Român

Verile, de dimineața până seara, ba chiar de primăvara devreme până toamna târziu, în zonele de deal și de munte se muncește la  fân. Sute de căpițe și clăi de fân răsfirate împânzesc un teritoriu care capătă aspectele unei platforme mono-industriale vegetal. Unele rămân pe câmp până iarna, târziu, când sunt încărcate în căruțe sau sănii trase de cai, ori tractoare, pe măsură ce fânul bine așezat în șuri, se împuținează. Clăile de fân, cu variate forme și dimensiuni, sunt parte a peisajului cultural și social devenit emblematic în zonele de munte și atrag atenția asupra faptului că, de-a lungul ultimului secol, peisajele europene de acest fel s-au transformat radical, ca urmare a schimbărilor socio-politice și economice care au dus la reducerea numărului de suprafețe administrate prin metode tradiționale, precum pajiștile semi-naturale bogate în biodiversitate.


Din 2009, o echipă interdisciplinară de biologi, antropologi și istorici agrari au pus bazele unui proiect de cercetare etnografică în câteva zone montane din județele Maramureș, Cluj și Brașov, investigând cunoașterile și practicile care se materializează în fânețele și pășunile considerate astăzi elemente cheie ale menținerii biodiversității, dar investigând și transformările aduse de politicile de subvenționare asupra practicilor care au condus la conservarea acestor piesaje.
Dincolo de zecile de interviuri sau discuții spontane avute cu localnicii în câteva sate din aria investigată, rezultatele imediate ale acestei cercetări s-au materializat într-o arhivă fotografică care documentează cunoașteri și practici tradiționale încă prezente, dar și tranzițiile recente ale acestora. Cercetătorii au aflat că fânul e bun de cosit atunci când sună clocoticii (sau clocotișii) în iarbă; că există sărbători „mânioase”, când nu e bine să lucrezi la fân; că e mai bună grebla de plastic, pentru că nu își pierde ușor dinții, dar că cei ai greblei de lemn sunt mult mai ușor de înlocuit; că o claie trebuie să fie bine făcută și suplă, să nu atârne, „ca o broască”, pentru că asta ar atrage ironiile sătenilor la adresa proprietarului clăii; că oamenii nu pot cosi înainte de 1 iulie și nici nu au voie să mențină mai mult de 50 de arbori pe hectar pentru că asta i-ar priva de subvențiile de la stat; dar și că instituțiile care acordă subvențiile supraveghează terenurile din avion sau “cu satelitul”, în încercarea de a-i identifica pe cei care încalcă un set de reguli care, nu de puține ori, contrastează cu practicile tradiționale locale.
 
Tradițiile și tranzițiile fânului este o expoziție de fotografie, organizată de Muzeul Național al țăranului Român, școala Națională de științe Politice și Administrative (departamentul de Sociologie, București), Centrul Suedez de Biodiversitate (Universitatea din Uppsala, Suedia).
Se va deschide luni, 20 iulie 2015 la ora 17:00, în sala Acvariu, cu o masă rotundă moderată de Vintilă Mihăilescu, pe tema fânului și a biodiversității. Expoziția găzduiește și lucrările artistei fotograf Kathleen Laraia McLaughlin din  Statele Unite ale Americii.
Expoziția vă invită să descoperiți tradițiile, dar și tranzițiile fânului, de la firul de iarbă la clăile sau baloții de fân, să aflați secrete despre plante, ori legende locale, dar și să ascultați clocoticii sunând în iarbă.


Foto Kathleen Laraia McLaughlin, Anamaria Iuga, Bogdan Iancu, Anna Westin, Monica Stroe
Curatori expoziție Bogdan Iancu, Cosmin Manolache, Anamaria Iuga