Ghana. Life skills 4 children. Episodul I - Copiii-lemn

În august 2013 am voluntariat timp de o lună în Africa, Gana, în proiectul “Life skills 4 children”, organizat de ONG-ul Anter Craiova. Proiectul a inclus 15 voluntari din toată România şi a fost dedicat lucrului cu localnicii din satul Okadjakrom (districtul Jasikan), în special cu copiii şi tinerii. împreună cu grupul nostru de voluntari, am organizat cursuri de educaţie sexuală şi igienă, am acordat îngrijiri medicale de bază, am plantat copaci şi am renovat două şcoli din sat. A fost o experienţă foarte utilă, pentru că am luat contact cu o cultură total străină, am încercat pe pielea noastră condiţiile de trai locale, am învăţat multe lucruri şi ne-am făcut mulţi prieteni. Fie că e vorba de animalele şi pădurile tropicale, de mâncarea tradiţională, de religie sau fotbal, în seria de texte care urmează voi încerca să descriu aventura noastră africană. Vom posta 12+1 episoade bogat ilustrate. Astăzi, primul, despre copii. 
Copiii - lemn  Am să folosesc o analogie la îndemână: ca să putem trăi, avem nevoie de păduri şi de oxigenul pe care-l produc. în cazul Ganei, "pădurile" ei sunt copiii. I-am numit copiii-lemn, fiindcă ei sunt resursa nr. 1 într-o ţară săracă şi coruptă în care anual, din 1000 de nou-născuţi, aproximativ 50 https://data.worldbank.org/indicator/ mor după primul an de viaţă. Cât de puţin se investeşte în copiii Ganei poţi să-ţi dai seama şi după condiţiile în care învaţă. Deşi am fost primiţi foarte călduros de profesori şi am făcut tot felul de fotografii vesele cu cei mici, în spatele imaginii roz stă o altă realitate. Şcolile publice arată deplorabil: pereţi crăpaţi sau sparţi din chirpici, acoperişuri din tablă ruginită, bănci rupte şi vechi, clase supraaglomerate. Lipsă de material didactic şi de toalete, uniforme murdare şi rupte, copii educaţi prin ţipete şi lovituri cu nuiaua. La orele la care am asistat, cadrele didactice sunt plictisite şi obosite. Şi e uşor de înţeles de ce: sunt plătite cu circa 200 de dolari pe lună ca să educe o clasă de 50 de copii gălăgioşi, iar la finalul zilei nu au nici măcar cu ce să se spele pe mâini după ce au fost să facă pipi în tufiş (pentru că există doar două WC-uri într-o şcoală cu circa 400 de copii). 


Cu toate astea, copiii sunt fenomenali! Vii, energici, curioşi, lipicioşi, tot timpul cu gura până la urechi, te molipsesc cu veselia şi deschiderea lor. Sunt murdari, mănâncă doar orez gol la prânz şi majoritatea nu au nici măcar încălţări, dar se străduiesc să înveţe, îţi arată caietele lor, îţi cântă imnul naţional, vor la tine în braţe, îţi povestesc ce chestii au inventat ei. Sunt mulţi copii inteligenţi, cu potenţial, care nu pot ieşi din cercul vicios al sărăciei şi ignoranţei decât prin educaţie. însă, din păcate, doar primii şase ani de şcoală sunt gratuiţi în Gana. Apoi studiile se plătesc, iar taxele sunt prohibitive - mai mari ca la facultăţile noastre private. De exemplu, pentru un an de şcoală, un părinte trebuie să plătească circa 1.000 de euro (din spusele coordonatorului nostru ganez), ceea ce pentru cei mai mulţi rămâne doar un vis frumos. 
 Cei care vor să ajute o pot face prin fundaţia locală B. Youthaid, ce strânge fonduri pentru 30 de copii care vor să îşi continue şcoala. Mai multe detalii se găsesc aici: www.facebook.com.  Copiii sunt singurii care pot influenţa în bine soarta Ganei pe viitor. Pentru asta au nevoie să înveţe, altfel vor ajunge mai târziu, ca şi părinţii lor, să muncească toată viaţa la câmp şi să facă o mulţime de copii, sperând că toţi vor rămâne în viaţă ca să-i ajute la muncă. Sunt cea mai preţioasă resursă, dar dacă nu se va investi nimic în ei, se vor pierde pe drum, la fel ca o pădure curată, liniştitoare, din care nu faci însă decât să defrişezi.