Grafică fără computer. Cartea cu nr 2. Ziua bunului de tipar pe coală

După toate supliciile facerii unei cărți, ziua BT-ului iși are și ea părțile ei bune. Se lasă așteptată, vine pe nepregătite, te lupți un pic pentru ea, iar când ești chemat te supui fără crâcneală. Odată intrat în hală, te învăluie mirosul de cerneală, de hârtie proaspătă, ritmul mașinilor și cam uiți că n-ai dormit de mult sau că n-ai apucat să mănânci în ziua respectivă. Aștepți cu înfrigurare rezultatele tragerii, te uiți la niște oameni care sunt siguri pe ei și încearcă să mânuiască acele imprimante uriașe. Lupa, centratul culorilor, măsuratul intensităților de culoare, o coală, două, zece, zeci și vine și momentul semnatului pe coală. Nu e o poveste. Chiar trebuie să semnezi cu BT. Iar când semnezi te uiți bine, cât de bine poți.
Pregătitul și reglatul mașinii durează. Trasul propriu-zis, nu. Mi se spunea că e ca la vopsitul unui autoturism. îl pregătești 3 zile, iar vopsitul în sine durează juma de oră. Am priceput repede, am vopsit și eu odată o mașină. în fine, ce vreau să spun e că ziua BT-ului e deosebită. Te duci pentru o coală și stai la patru pentru că ești curios; iei câteva cu tine la atelier, le arăți colegilor, te bucuri.