Hârtia manuală - De ce se mai fabrică ea și astăzi?
Nu putem ști cu exactitate cum arăta primul suport pe care s-a scris. Putem însă bănui cam cum arăta prima hârtie. Cu siguranță avea marginile zdrențuite, era făcută în întregime de mâna omului, iar fibra ei nu era ordonată. De ce se mai fabrică ea și astăzi?
Apărut în Europa în prima parte a secolului al XI-lea, mai întâi în Spania, meșteșugul fabricării hârtiei a pătruns apoi în Italia, în Franța, Germania, etc. Fabriano, Arches sau Hahnemühle - mari producători contemporani de hârtie pentru domeniul artistic, cu tradiție de sute de ani, au deținut printre primele mori de hârtie europene, începând prin a fabrica hârtie pentru scris.Ca urmare a apariției tiparului, cererea de carte a luat o mare amploare, ceea ce a determinat o permanentă perfecționare a vechilor rețete de fabricare a hârtiei dar, în paralel, revoluția industrială a declanșat dezvoltarea tehnologiilor moderne de obținere a acestui suport. Astfel, s-a ajuns astăzi la trei tipuri de hârtie, în funcție de metoda de fabricare: hârtia de mână (în germană echt Büttenpapier/ în engleză handmade paper) fiecare coală în parte fiind realizată manual, după metode tradiționale; hârtia manuală (Büttenpapier/mouldmade paper), fabricată de o mașină, și anume de un ciur cilindru (Rundsieb/cylinder-mould), care prezintă însă caracteristici foarte asemănătoare cu hârtia de mână, de unde și denumirea; hârtie fabricată industrial, cea mai mare parte a hârtiei produse astăzi.
în timp, s-a dezvoltat un procedeu mecanic care reproduce toate fazele fabricării manuale a hârtiei. Este vorba de ciurul cilindric, o metodă larg răspândită, folosită de toate marile firme din lume, și de o hârtie denumită tot manuală. Marginile sunt de cele mai multe ori tot zdrențuite, dar hârtia este mai omogenă în compoziție, mai uniformă, mai dreaptă ca suprafață și mai exactă ca gramaj. în acest caz, procedeul s-a rafinat din ce în ce mai mult și producătorii de tradiție cum sunt Hahnemühle, Twinrocker sau Zerkall s-au specializat în producția de hârtie specifică diferitelor tehnici artistice, inclusiv pentru fotografie și pentru tipar. The Book of Fine Paper de Silvie Turner, carte apărută în 1998 la Thames&Hudson Londra, este un excelent material care tratează detaliat și foarte bine sistematizat acest univers al hârtiei frumoase. Cumpărătorul trebuie să-l cunoască și să-l înțeleagă, pentru a alege exact suportul de care are nevoie. Calitatea materialului final și felul cum el va fi primit depind foarte mult de această alegere, pentru că până la urmă “design” înseamnă contactul la propriu cu publicul și reacțiile acestuia.
Rămânând un meșteșug care necesită celuloză de cea mai bună calitate, un timp foarte lung raportat la timpul de azi, hârtia veritabilă de mână a devenit un material rar, costisitor, dedicat doar domeniului artistic și, în cazul cărților, edițiilor de lux.
Caracteristicile hârtiei de mână sunt marginile zdrențuite și mai transparente datorate procesului de fabricare, suprafața neregulată cu diverse structuri (date și de diferite elemente - frunze sau flori, care pot fi integrate în masă), tonurile naturale de culoare si faptul că nu e niciodată perfect dreaptă (datorat mai cu seamă metodelor de uscare) și, nu în ultimul rând, filigranul. Felul haotic de întrerupătrundere a fibrelor dă flexibilitate mare, astfel încât hârtia se lasă îndoită în orice fel, spre deosebire de cea industrială, produsă în masă, a cărei fibră tinde să se alinieze în sensul benzii de producție, iar coala finită e tăiată fie paralel, fie perpendicular pe această direcție (esențial pentru felul în care urmează să fie pliată ulterior).
Dincolo de aceste aspecte vizibile, foarte importantă este compoziția hârtiei, care nu e supusă nici unor procese chimice care i-ar putea scurta viața sau schimba nuanța în timp, adică fără conținut acid sau lemnos și fără înălbitori; materia primă este de preferință bumbacul sau inul, ambele flexibile și rezistente. Astfel, hârtia își păstrează caracteristicile inițiale pentru mult timp, fiind preferată de artiști. Moara Vincze Laszlo and Sons din Ungaria s-a specializat în producerea de hârtie de mână.
Hârtie de mână - fiecare coală se formează prin ridicarea ciurului din amestecul de apă cu fibre; astfel se aleg fibre pe ciur, mai puține către margine, motiv pentru care marginile ies mai zdrențuite și mai transparente, lucru care se poate observa contra luminii.
Celuloză - materie primă din care se fabrică hârtia, este partea principală a pereților celulari ai plantei. Fibrele nu sunt suficient de pure (cu excepția bumbacului). Anumite substanțe, precum ligaina, trebuie îndepărtate înainte de a se trece la procesul de fabricare a hârtiei.
Filigran- zonă translucidă observată contra luminii care formează un nume, o semnătură, o imagine, o siglă. Filigranul are o lungă tradiție, inițiată probabil de Faberlano, în Italia. Filigranul liniar ia naștere prin fixarea pe ciur a unei forme din sârmă cu imaginea dorită în oglindă; se formează astfel o ridicătură care permite așezarea unei cantități mai mici de fibre, porțiune în care hârtia va fi mai subțire și transparentă. Mai există și metoda clarobscurului (la bancnote de exemplu) unde forma ia naștere datorită alăturării tonurilor închise și deschise.
Termenii explicați în The Book of Fine Paper de Silvie Turner
Büttenpapier ABC - www.zerkall.com
www.hahnemuhle.com
Despre autor
Carla este licențiată în arte plastice, grafică (studii universitare la Bucuresti și postuniv. la Berlin) având ca principală preocupare grafica de carte. Este grafician la Atelierul de grafică și lector asociat în cadrul UNArte București. Este unul din fondatorii proiectului GF.
Scrie un comentariu
Graphicfront vă recomandă ca opiniile exprimate să fie scurte şi la obiect. În general, nu trebuie să depăşească lungimea articolului original. Comentatorii trebuie să manifeste respect faţă de ceilalţi participanţi la discuţie şi să folosească un limbaj corect şi civilizat. Graphicfront îşi rezervă dreptul de a modifica sau respinge comentariile care nu întrunesc aceste cerinţe.
0 comentarii