îndrăzneți sau obraznici?

Nu merg la vot. îngroș în fiecare an pătura nesimțitoare a absenteismului electoral. Dar sunt mereu fascinat de tremurul social care precede câte o nouă campanie de alegeri; de soluțiile luate pe ultima sută de metri, lăsând impresia că; de îngrijirea tardivă a imaginilor fiecărui partid și fiecărui candidat, asemănătoare dereticatului făcut de gospodină cu doar o jumătate de ceas înainte de a-i sosi musafirii; de avântul administratorilor din blocuri, cărora li se promit subit fonduri pentru anvelopare. 
însă cel mai mult mă intrigă sloganurile electorale. Sufocând străzile și cutiile poștale. Bani mulți aruncați pe cuvinte goale. Pe fotografii cu mutre și atitudini de prostănaci. Observ că șaua bătută în acest sfârșit de an este îndrăzneala. Cumva de înțeles, căci astfel poți îmblânzi mai iute iapa. Fără s-o mai cauți pe la dinți. Toate partidele par să îndrăznească ceva cu România, de parcă ar fi o femeie plătită cu ora: unii o mișcă după cum le convine, ca în regia filmelor porno; alții îndeamnă să ne încumetăm și să credem în ea; alții completează platitudinea cu o mână de oameni cinstiți. îndrăznește mai mult! - spre ce? îndrăznește să crezi în România! - bănuiesc că nu în sens religios, fiindcă ar contrazice platforma. îndrăznește să crezi în România condusă de oameni cinstiți! - gargară curativă cu soluție utopică. Redăm România românilor! - înțeleg că v-ați săturat de jucăria voastră și-o mai pasați și altora? Firmele ocupate de campaniile partidelor - locuri de unde mănâncă mulți specialiști ai științelor comunicării - mai cred oare în eficiența acestor bălării? Nu-i prea multă îndrăzneală în asta? Sau obrăznicie? Ca să folosesc un sinonim conform cu DEX-ul.