Lansare MțR - Ghidul Expoziției Permanente, azi, vineri 23.11.2012 ora 18.30

Cu mare bucurie vă anunțăm lansarea unei noi cărți, de a cărei înfățișare ne-am ocupat: Muzeul țăranului Român - Ghidul Expoziției Permanente. Coordonatori: Mihai Gheorghiu, Maria Mateoniu. Fotografii: Marius Caraman. Evenimentul va avea loc la standul editurii Litera din cadrul Târgului de Carte Gaudeamus 2012.
Din partea Atelierului, echipa care a pus umărul la acest proiect este:
concept grafic/ Ioana Bita Giulea, Ciprian Isac
prelucrare foto/ Anna Ciepiela, Ciprian Isac consultant tehnic/ șerban Bonciocat
editare texte/ Tudor Mureșanu.

Mai departe, lăsăm cartea să vorbească despre sine printr-un citat: un text scris la patru mâini de Horia Bernea și Irina Nicolau, publicat în revista Dilema în 1992; reprodus în Irina Nicolau, Carmen Huluţă, Dosar sentimental

De unde vine boala gravă ce pare a fi cuprins toate cotloanele vieţii noastre? De unde această otravă de care nu putem scăpa? Niciunde în ţările din Est comunismul n-a ros atât de profund şi grav raţiunea de a fi a societăţii. Care ar fi motivele pentru care la noi s-a întâmplat acest lucru: multă intelectualitate declarat de dreapta, absenţa comuniştilor, anticomunism natural, organic, în popor, deci necesitatea extrem de presantă de a distruge şi de a strivi pentru a putea implanta noua ideologie? Cea mai puternică represiune şi teroare. Cea mai intensă colectivizare a agriculturii. Distrugerea psihică a sute de mii de oameni, care alcătuiau „nervul“ şi capacitatea de reacţie a naţiunii. Sprijinirea, mai mult ca în altă parte, pe scursura societăţii, pe cei care nu puteau fi decât flataţi şi recunoscători pentru că sunt aleşi. A rezultat o conducere de o ţopenie şi o lipsă de scrupule niciunde egalată în Est (nu ştiu ce a fost în Albania). Iar noi nu reacţionam la nimic nu numai din înţelepciune, ci şi dintr-o stare de perplexitate combinată cu frică şi lipsă de reactivitate. Ceva asemănător cu virusul HIV […]Omul nou, această nouă specie care otrăveşte toate ungherele vieţii româneşti, este de o ţopenie şi de o primaritate agresivă, este organizată prin selecţia murdăriei şi a micimii sufleteşti timp de decenii, este suficientă şi nu aspiră la ceva superior, nu vrea să propăşească, vrea doar să se ajungă şi să rămână în frunte, având convingerea că efortul întreg al umanităţii este încununat prin apariţia ei pe scena istoriei. Ea este un ciudat amestec de ură faţă de ce este curat şi superior şi siguranţă, suficienţă, impunitate şi neruşinare.