Natură moartă cu automat de cafea

Tata este în spital. Vârsta și neputința l-au înfășurat în scutecele copilăriei, așa că trebuie schimbat de două ori pe zi. Muncă generoasă și grea, asumată de infirmiere parțial, numai în ceea ce privește greutatea ei. Pentru vizitele zilnice am grijă de ceva mărunțiș. îl folosesc la automatul cu cafea. Totodată sunt atent să pregătesc și bancnotele de 5 și de 10 lei, cu care refac gesturile asistentelor, mereu întrerupte la jumătate. Când foile tipărite cu chipurile lui Enescu și Grigorescu se scurg în buzunarele halatelor albe, femeile își recapătă zâmbetul și jargonul diminutival, prin care cred că pot micșora suferința. Cu toată înțelegerea pentru situația lor să zicem de neinvidiat, îndrăznesc să le rog din acest colț de ficțiune: reveniți dracului la natura umană! 5 lei... Spălați-vă de zoaiele unde v-ați năclăit conștiința! 10 lei...
în unele nopți, luna sclipește deasupra spitalelor ca un bănuț de argint. Poate fi ortul popii, tulburând visele bolnavilor și lepădat în buzunarul alb al dimineților.

Foto Cosmin Manolache