Normalitate, ce cuvânt brutal! O explorare artistică a dizabilității. Vernisaj, azi 7 iulie, ora 19,00 @ MNAC

Această expoziție poate fi vizitată în mai multe feluri. La intrare te invităm să-ți asumi o dizabilitate: senzorială, psihică sau motorie. Poți alege să intri în expoziție ca un observator tipic, dar vei afla pe parcurs că abilitățile restrâng uneori imaginația și îți pot crea un oarecare disconfort. Pentru o experiență imersivă completă, înainte să privești încearcă să asculți, să miroși, să atingi. Avem nevoie de încrederea ta oarbă!     
7 iulie - 6 octombrie 2016 MNAC - Muzeul Național de Artă Contemporană, etaj 3 Palatul Parlamentului, aripa E4, intrare prin Calea 13 Septembrie, București
Expoziția Normalitate, ce cuvânt brutal! propune o explorare artistică a dizabilității în care arta vizuală este accesibilă și celor care nu văd, iar dansul devine posibil și pentru oamenii cu dizabilități motorii. Expoziția include lucrări noi de artă vizuală ale artiștilor Ivana Mladenović, Mihai Barabancea și Mircea Topoleanu și performance-uri de Cosmin Manolescu, Monotremu, Paul Dunca & Virginia Lupu, artiști cu o experiență îndelungată de colaborare cu persoane marginalizate social. Conceptul expoziției pornește de la ideea că normalitatea și anormalitatea sunt expresii ale puterii care creează falii între oameni. Cum ar arăta lumea dacă persoanele cu dizabilități ar fi majoritare, nu o minoritate lipsită de putere? Unde ar fi plasate lucrările într-o expoziție de artă — la nivelul privirii celor care stau în picioare sau a celor a căror mobilitate și perspectivă depind de un scaun rulant? în ce fel ar fi prezentate lucrările pentru nevăzători de diferite grade? Cum ar fi dacă voci stranii ți-ar bruia gândurile dictându-ți ce să faci sau absurdizându-ți prezența? „Dizabilitatea este inabilitatea de a observa abilități”, spunea Vikas Khanna. Dizabilitatea e o relație între indivizi și mediile lor sociale. în societatea de azi, oamenii cu dizabilități sunt expuşi experienţei de a trăi în propriile corpuri ca în nişte realităţi fizice controlate, posedate şi abuzate de alții. A avea dizabilități te condamnă la două nedreptăţi simultan: atât la o viață fantomatică, cât şi la o supraexpunere în momentul ieșirii în spațiul public.  Expoziția Normalitate, ce cuvânt brutal! caută urme și reprezentări ale societății punitive pe care o descrie Michel Foucault în Anormalii, amprente ale felului în care definirea normalității și a ceea ce este (a)normal devin prerogative ale jocurilor de putere cu care ne confruntăm zilnic în societatea contemporană.  Expoziția este o experienţă imersivă în lumea celor privați de simțuri sau de anumite abilități. Vizitatorii vor avea ocazia să testeze perspectiva mai multor tipuri de privare în cadrul tururilor ghidate, organizate în parteneriat cu Senseability — Asociația Metodelor Alternative de Integrare Socială. Pentru grupurile de vizitatori cu dizabilități vor fi organizate tururi ghidate cu sprijinul Asociației Tandem. Experiențele olfactive vă sunt puse la dispoziție prin generozitatea ScentAir. întreaga expoziție este accesibilizată pentru persoanele cu dizabilități motorii, senzoriale sau psihice.
Eveniment Face Book httpss://web.facebook.com/events/1736921903262397/

Curator/ Cristian Neagoe Artiști/ Mihai Barabancea, Paul Dunca & Virginia Lupu, Cosmin Manolescu, Ivana Mladenović, Monotremu, Mircea Topoleanu Coordonator MNAC/ Adriana Oprea Designer/ Ciprian N. Isac Co-producător/ ActiveWatch Sponsor/ Dedeman Parteneri/ Asociația Tandem, ScentAir, AMAis 

==========================================Mihai Barabancea, Brutal, 2016, instalație foto Artistul Mihai Barabancea se întreabă cum percepe frumusețea un nevăzător. Cum înțelege el arta abstractă? Cum îi reprezinți unei persoane nevăzătoare un sentiment sub forma unei imagini? Dar concepte filosofice aflate în strânsă legătură cu universul vizual luat de-a gata de cei care văd? Artistul a însoţit șapte persoane cu deficiențe de vedere în călătorii către locurile pe care memoria lor afectivă le consideră importante, ajutându-i să-și reprezinte imaginile și să facă propriile lor fotografii. 
==========================================Paul Dunca & Virginia Lupu, Birthday Room, 2016, instalație, video, performance Coregraful și performerul Paul Dunca împreună cu artista vizuală Virginia Lupu documentează petreceri și aniversări din comunităţi care includ persoane cu dizabilități (nevăzători, hipoacuzici, persoane cu afecțiuni locomotorii, psihice etc.), prezentând în expoziţie reconstituiri vizuale și performative ale acestor evenimente. Documentarea continuă pe tot parcursul expoziției, Birthday Room devenind astfel un laborator al celebrării. 
Petreceri "Birthday Room" la MNAC, et. 3: - 7 iulie, 19:30-21:00 - 11 septembrie, 19:00-21:00 - 25 septembrie, 19:00-21:00 - 6 octombrie, 19:00-21:00 
==========================================
Cosmin Manolescu, Dans_Rulant, 2016, dans contemporan, video Ateliere de dans contemporan în scaun rulant pentru vizitatorii expoziției și pentru persoane cu deficiențe locomotorii prin care participanții (atât cei tipici, cât şi cei cu dizabilități) vor explora câteva concepte simple legate de mișcare, timp și deplasare în spațiu, vor descoperi universul dansului contemporan precum și câteva jocuri performative din perspectiva unei persoane care folosește scaunul rulant.  
Ateliere la MNAC, et. 3: - 7 iulie, 19:00-20:00 - 17 iulie, 12:00-13:00 - 7 august, 12:00-13:00- 14 august, 12:00-13:00 

==========================================
Ivana Mladenović, Ora de biologie, 2016, video Regizoarea Ivana Mladenović aduce un tribut cinematografic lui Johan van der Keuken, unul dintre cei mai apreciați realizatori de documentare ai lumii, care în 1966 a realizat scurtmetrajul Herman Slobbe/Blind Child 2. Artista a urmărit și documentat câteva zile din viața unor copii nevăzători din România confruntați cu o lume care se concentrează pe vizual. Filmul va fi prezentat ulterior de ActiveWatch în 50 de școli și licee din România.
==========================================
Monotremu, îmi place România și României îi place de mine, 2016, performance, video I like America and America likes me e un performance iconic în care Joseph Beuys se închide într-o galerie americană de artă împreună cu un coiot sălbatic, într-un dublu proces terapeutic de rezolvare a traumelor personale și colective. în lucrarea duo-ului Monotremu, coiotul lui Beuys este un câine abandonat din România cu o dizabilitate fizică, iar interacțiunea cu animalul o face nu un performer profesionist, ci publicul muzeului pe durata a trei zile de la începerea vernisajului. 
Performance Monotremu la MNAC, et. 3 și celelalte: - 7 iulie, 19:00-20:00 - 8 iulie, 10:00-18:00 - 9 iulie, 10:00-18:00 - 6 octombrie, 10:00-18:00 
==========================================Mircea Topoleanu, Normalitate, 2016, instalaţie Artistul Mircea Topoleanu a conceput un panou de cățărare pe care elementele de prindere formează cuvântul NORMALITATE scris în alfabetul Braille. E „normalitatea” un obstacol de escaladat? Sau un mijloc de ascensiune şi depăşire a viziunii restrânse cu privire la normalitatea pe care o asumă societatea contemporană? 
==========================================
Cristian Neagoe (curator) a fost coordonatorul strategiei de comunicare pentru "Darwin’s Room" de Adrian Ghenie, expoziție care a reprezentat România la Bienala de Artă de la Veneția din 2015. în 2008 a organizat la New York una dintre cele mai controversate expoziții românești din ultimul deceniu, Freedom for Lazy People, invitând street-artiști din România să reprezinte realitățile New York-ului filtrate prin underground-ul autohton și expunând lucrări care au devenit emblematice pentru conflictul dintre tradiționalism și arta contemporană românească, printre care și așa-numitul „Ponei Roz”. Din 2006 este co-fondator și curator al Street Delivery, unul dintre cele mai apreciate festivaluri de arte, urbanism și experimente civile din România. E interesat de aspecte marginale, mistificate, așa-zis „deviante” ale culturii contemporane. 
==========================================ActiveWatch este o organizaţie de drepturile omului care militează pentru comunicare liberă în interes public. Prin intermediul Departamentului Antidiscriminare, organizația este activă din anul 2004 în lupta pentru combaterea inechităţii sociale, a rasismului, a discriminării şi a intoleranţei, promovând drepturile persoanelor cu dizabilități, ale persoanelor aparținând minorităților etnice și ale altor grupuri vulnerabile din România.