Obiceiuri de Sfântul Gheorghe

Una din cele mai importante sărbători de primăvară, Sf. Gheorghe, sărbătorit pe 23 aprilie, marchează începutul perioadei agricole și a anului pastoral: în preajma sărbătorii, ori a doua zi de Paști erau sărbătoriți gospodarii care au ieșit primii la arat (astăzi păstrate în diverse zone ale Transilvaniei, prin obiceiul Plugarul în zona Făgăraș, ori obiceiul Udătoriul în țara Chioarului, ambele sărbătorite a doua zi de Paști; obiceiul Tânjaua de pe Mara, în Maramureș, sărbătorit la începutul lunii mai). Tot acum se pornesc stânile la munte, fie în preajma datei sărbătorii, fie în preajma sărbătorii pe stil vechi, conform calendarului iulian, care cade la începutul lunii mai; se adună oile la stână și are loc sâmbra oilor, sau măsurișul laptelui, care stabilește câtă brânză sau cât lapte va primi fiecare proprietar în timpul perioadei pastorale de peste an. 



Sfântul Gheorghe este sfântul care protejează animalele. în noaptea din ajunul sărbătorii se spune că au o putere deosebită strigoii de lapte, care pot să fure mana laptelui. Pentru a feri gospodăria de acțiunile lor se pun, de aceea, ramuri de rug (trandafir sălbatic) sau salcie la porți sau la ușile de la grajduri, plantele având rolul de a proteja împotriva acestor ființe. Unul dintre obiceiurile cele mai spectaculoase păstrate încă, în câteva sate din Transilvania, este al Sângiorzului (Băbăluda, Goțoi), când un tânăr este înveșmântat în verdeață și colindă satul, pentru a aduce prosperitate asupra comunității.  

Foto Anamaria Iuga și Ioan Moldovan, de la obiceiuri cercetate în perioada 2007-2010 în cadrul grupului Orma. Sodalitas Anthropologica, Cluj-Napoca.