Observatorul nevăzut. TOTO șI SURORILE LUI. O privire atentă asupra vieții copiilor români de la marginea societății

Premiera în România: joi 18 decembrie 2014, la HBO.

Filmul începe cu o imagine panoramică, a cartierului bucureștean Ferentari, acolo unde trăiesc Toto, un băiat de zece ani și surorile lui, Andreea și Ana. Mama acestora este închisă pentru trafic de droguri, astfel că, de mai mulți ani, copiii sunt lăsați de capul lor. Garsoniera în care locuiesc este punctul lor de întâlnire. în timp ce Ana, cea mai mare dintre ei, cade din ce în ce mai adânc în dependența e droguri, Toto și Andreea își găsesc sprijinul într-un club inființat de Policy Center for Roma and Minorities. Aici, vor descoperi dansul și vor începe să învețe.  

Alexander Nanau a creat portretul intim, al unor copii aflați în situații dintre cele mai dificile, căutându-și, cu toate acestea, drumul în viață. Filmul prezintă povestea unei disoluții și a unui nou început. Pregnante sunt: apropierea regizorului de protagoniștii săi, una lipsită de sentimentalisme; dramaturgia delicată, cumva muzicală, filtrată în camera de montaj; și limbajul vizual magistral.

Pentru regizorul născut în 1979, acesta este al doilea documentar cu un subiect din lumea românească, după The World according to Ion B., câștigător al unui premiu Emmy. Din septembrie, acest nou film al său călătorește de la un festival la altul. După Zürich, TOTO AND HIS SISTERS / TOTO șI SURORILE LUI a câștigat concursul de film documentar, din cadrul celui de-al 30-lea Festival de film de la Varșovia.

Grit Friedrich a stat de vorbă cu regizorul Alexander Nanau.  

De ce ați ales și ați aplicat în mod atât de consecvent perspectiva privitorului "invizibil"? Singurii care pun întrebări sunt copiii. Aveam demult în minte această formă de film documentar și vroiam neapărat să o aplic pentru următorul meu film. Iar pentru acestă temă, pur și simplu s-a potrivit. Eu am fost mereu convins de faptul că, atât filmul artistic, cât și cel documentar funcționează mult mai bine fără amestecul unui autor care să pună întrebările. Pentru spectator este o treabă foarte sigură dacă documentaristul interoghează și primește răspunsurile,dar asta nu prezintă nici un risc emoțional pentru el. Cu această formă diferită, am vrut să sparg bariera respectivă și să permit spectatorului un contact direct și emoțional cu protagoniștii.

Ați surprins imagini foarte puternice, vă apropiați mereu de protagoniști. A fost și acesta un motiv pentru care ați mânuit singur camera de filmat? Mereu fac asta la filmele mele. De fapt, este singurul mod în care pot lucra astfel de filme documentare cu caracter de observare. Mi-ar fi imposibil să stau lângă un cameraman și să tot sper că va suprinde aceeași imagine pe care tocmai o gândesc sau pe care o consider importantă, din punct de vedere emoțional, într-un anumit moment. Eu trebuie să văd prin obiectiv și pot surprinde ceea ce este de surprins, numai prin obiectivul camerei. Dealtfel, eu nu mă consider doar regizor, ci și  fotograf și cameraman, așa că nu pot lucra altfel. Cel mai bine pot privi și simți prin obiectiv.

în ce măsură este acest film unul edificator în plan politic, ținând cont că situația socială concretă din România este încă o necunoscută pentru spațiul european? Acest film este unul politic pentru mine, referindu-se la întreaga Europă. Problema sărăciei și a oamenilor care trăiesc la marginea societății este una europeană. Nu o putem limita doar la țările din care acești oameni provin efectiv.Odată cu primirea acestor țări în UE, problema devine una comună. și filmul se dorește a fi un imbold, pentru a ne gândi serios la felul cum considerăm acești oameni și la cum ar trebui abordată problema integrării lor.

La ce reacții vă așteptați după difuzarea în România? întrucât românii conviețuiesc în continuare într-o relație tensionată cu rromii, pot presupune că TOTO șI SURORILE LUI va declanșa controverse. Ceea ce e bine, pentru că a fost una dintre intenții. însă scopul și speranțele mele sunt ca prin forma și conțintul acestui film să pot îndemna oamenii la meditație. Acei oameni care au încă prejudecăți și porniri rasiste. Așa încât sunt foarte curios să văd ce se va întâmpla în decembrie, atunci  când filmul va fi difuzat și în România, pe canalul HBO.

All stills © Alexander Nanau and the producers 

 

Alexander Nanau, fotografie © Ken Laurent  
țări producătoare Romania, Ungaria, Germania regia Alexander Nanau durata 93' montaj Alexander Nanau, George Cragg, Mircea Olteanu producători Bianca Oana, Valeriu Nicolae, Catalin Mitulescu, Marcian Lazar, Hanka Kastelicova, Alexander Nanau produs de Strada Films, HBO Hungary, Alexander Nanau Production