Permite-ți să faci greșeli! Interviu cu Ovidiu Hrin

OVIDIU HRIN » 35 ani, designer,  proprietar/ Synopsis Studio, Timișoara

Carla Duschka: Cum ai defini meseria de grafician (în sensul de comunicare vizuală, grafică de afiș, de carte)?
Ovidiu Hrin: Designerii ar trebui să mediteze mai mult asupra omului. Omul ar trebui să mediteze mai mult asupra designului.

C.D: Ai dorit dintotdeauna să faci asta sau așa s-a întâmplat/ ai început cu altceva?
O.H: La început 1998-2003, pot spune că făceam altceva, mă preocupa modelarea și animația 3D, la un moment dat în anul 2004 când m-au contactat organizatorii festivalului Rock la Mureș să le gândesc o identitate pentru festival, click, s-a întâmplat. Restul este istorie, și mai am multe întrebări la care trebuie să răspund. :)

C.D: Poți numi 2 caracteristici de bază absolut necesare unui bun grafician?
O.H: Să își permită să facă greșeli (și să recunoască atunci când se întâmplă). 2. Să fie responsabil.




C.D.: Care sunt principalele tale surse de documentare și inspirație? Din țară, dar și din grafica străină.
O.H: Pentru documentare apelez tot timpul la cărțile pe care le-am procurat în cursul celor 12 ani de activitate (bibliotecă cu peste 300 de cărți de specialitate organizate tematic, în timpul unei  documentări 'in-depth', bate netul la orice oră).
Câteva surse de inspirație: muzica, natura, geometria, matematica, H. L. Borges,  Lao Tzu, arta  clasică și modernă, miniaturile cărților vechi...
Cel mai inspirat mă simt când sunt liniștit și nu mă bruiază nimic. De obicei, mi se întâmplă când sunt în mijlocul naturii.



C.D: Există în România o tradiție a afișului și a ilustratiei de carte? Dacă da, ce personalități ai remarcat?
O.H: Sunt câteva personalități pe care aș dori să le amintesc aici: Cova Iosif, Gusti Gustav, Pohrib Constantin, Pusztay Peter (aceștia fiind câțiva din perioada 1950-1980), Nelu Wolfensohn (1990-azi). Trebuie să spun că îmi plac mult și afișele realizate de cei de la Mindbomb (din Cluj, dacă nu greșesc). Răspunsul este 'da', avem tradiție bogată în afiș și în ilustrația de carte, singura problemă fiind că nu a fost documentată de-a lungul timpului și că nu a fost transmis mai departe acest bagaj generațiilor tinere, vorbesc de școlile și facultatile de profil, evident.

C.D: Cum vezi performanța? Care sunt șansele de a face performanță în RO? Contează?
O.H: șansele care ni se dau în a produce calitate în RO sunt foarte mici. în ciuda acestui fapt, se poate observa o mână de oameni care își fac șansa lor și care fac ce ar trebui să facă mai multă lume în domeniul acesta, respectiv să ia inițiativa și să creadă în ceea ce fac. Inițiativa și încrederea pot face minuni, iar de minuni avem nevoie mai mult ca oricând.



C.D: Cum ai descrie peisajul graficii contemporane românești, dacă ar fi să folosești un singur cuvânt?
O.H: Complacent

C.D: Pare că s-au întâmplat lucruri bune, interesante în ultimul timp, pare că încep să se miște lucrurile și la noi. Este doar o iluzie sau totuși realitate?
O.H: într-adevăr se mișcă lucrurile, au apărut teme, direcții și discuții noi, foarte bine. Lucrurile mișcă, este super; dar, dacă ar fi să compar aceste lucruri cu primii câțiva stropi de apă într-un pahar gol, iar paharul plin ar însemna un nivel ridicat al graficii și comunicării vizuale contemporane,  sunt de părere că mai avem nevoie de multi stropi de apă să umplem paharul... până nu se evaporă și cei câțiva deja existenți.

C.D: Ce nemulțumiri ai față de breaslă (dacă există) / față de interacțiunea cu societatea?
O.H: Nu cred că ar ajuta pe cineva să audă din nou alte nemulțumiri din gura unei alte minti... Prefer să spun că România are un potențial fantastic în creativitate care trebuie folosit în ajutorul cetățeanului.

C.D: Poți numi o lucrare care te reprezintă, de care ești foarte mulțumit?
O.H: Designul de CD pentru albumul MONOLITH al trupei Implant Pentru Refuz.


C.D: Ce crezi/simți față de noile tehnologii? Cum vezi viitorul cărții tipărite în raport cu e-bookurile?
O.H: Cartea râmâne carte / pixel-ul, chiar dacă e din ce în ce mai mic, tot pixel rămâne.

C.D: Când și cum a apărut Synopsis?
O.H: Synopsis a apărut în Decembrie 2001 ca urmare a unui vis pe care l-am avut. în acel vis mi s-a dat un nume și a doua zi am fost la Camera Comerțului și am înregistrat numele și depus actele pentru firmă. Poate suna banal, dar adevărul tot timpul este. :)

C.D: Este un studio de succes? A format un public? S-a ridicat la înălțimea așteptărilor inițiale?
O.H: La început (2001) nu am avut nicio așteptare, deoarece eram conștient de pregătirea mea și a celor care eram pe atunci în echipă. Cu timpul însă, am învățat multe, am devenit din ce în ce mai exigenți și responsabil vis-à-vis de lucrul pe care îl prestăm. Am observat însă prin autocritică și încercari repetate, care ar trebui să fie bagajul necesar de plecat la drum, iar acest lucru se poate rezuma la un singur cuvânt: respectful (de sine și pentru client). De atâta ai avea nevoie ca sa faci/realizezi orice, iar în urmare și datorită acestui cuvânt, am reușit să ne formăm un public și să avem succes pe plan internațional.

C.D.: Care a fost ideea de pornire a studioului? Ce îți doreai să faci?
O.H: Ideea a fost calitate a serviciului și a muncii prestate, orice ne-ar fi fost pus pe masă. Cu asta în cap și în minte am pornit. De când am început, am știut că îmi doresc să realizez ceva ‘croit’ (custom tailored) – pentru fiecare client în parte. Nu am lucrat niciodată formulaic sau procedural - Acest lucru încă nu s-a schimbat.




C.D.: S-a pastrat ideea asta pe parcursul existenței studioului s-au s-a modificat / s-au adăugat alte scopuri?
O.H: Cred că scopul principal al nostru este cel de a ajuta și de a ajuta pe oricine îți intră pe ușă… până una-alta, ceea ce facem noi este un servicu. Evident, ne păstrăm libertatea de a alege cu cine lucrăm (nu o să prestăm niciodată servicii pentru firme de tabac, produse farmaceutice sau campanii pt. politicieni etc…)  Faptul că odată ce crești în experiență și vezi puterea pe care o are comunicarea vizuală (pe termen scurt și lung) trebuie luat foarte în serios și folosit cu mare responsabilitate.

C.D: Care au fost cele mai interesante / solicitante / plăcute proiecte pe care le-ai inițiat sau la care ai participat, în afară de Typopassage?
O.H: Au fost câteva de-a lungul anilor. Sunt câteva manifeste pe care le-am făcut la nivel de stradă și de site; Brandul Shubakiller care l-am lansat în vara anului 2004, grupul de discuții Metabildung, Workshop-urile ținute. Aș putea să scriu mai multe aici, dar nu știu de cât spațiu dispuneți. De aceea m-am rezumat doar la o enumerare a câtorva dintre ele.




C.D: Din punctul tău de vedere, ce factori reprezintă succesul unui proiect?
O.H: Sunt câțiva și i-aș enumera în ordinea priorităților:
- Să existe un buget (știind că ești plătit pentru aportul tău, te face încrezător că ceea ce prestezi tu este un serviciu și nu un act artistic sau o flatulație de moment, este gândire, transpirație, empatare și interpretare a discursului clientului)
- Să faci tot posibilul pentru succesul lui – dă tot, că ai de unde (de aia dormim noaptea)
- Să mă simt bine și eu și echipa mea lucrând la el
- Să am un client care-i mai deștept decât mine (atunci înveți cel mai mult – trebuia să stea pe primul loc – dar asta nu îți este dat ție să alegi)
- Să fie bine produs (colaboratorii: fotografii, programatorii, tipografii să își facă treaba ca lumea)
- Să dureze cât trebuie ca să iasă bine (odata ce ai realizat o lucrare nu mai ai cale de întoarcere – iar scuzele a-posteriori sunt pentru plângăcioși)

C.D: Typopassage. Cum a apărut, cum s-a dezvoltat și ce a însemnat el pentru activitatea studioului de design, pe de o parte, și pentru tine personal, pe de altă parte.
O.H: Povestea despre cum a apărut TypopassageTM este scrisă pe site-ul Graphicfront – așa că voi răspunde aici la partea a doua a întrebării.
Pentru activitatea studioului a însemnat un car de muncă în plus pe lângă tot ceea ce făceam. Este foarte multă transpirație în spatele unui asemenea proiect dacă vrei să îl faci cum trebuie. Este ca și cum ai mai avea o firmă în grijă și aproape la fel de mult de lucru, dar care nu îți aduce nici un venit – ba mai mult, trebuie chiar să investești în ea. într-un cuvânt este un cadou care sper că este bine primit de către audiență. Personal, câștig prin dedicația colaboratorilor și a tuturor celor implicați în proiect, văzând că atâția oameni se dedică unei idei și își dau toată silința să îl facă din ce în ce mai bine. știi cum se spune: Primii 7 ani sunt mai grei.


C.D: Cum s-a integrat Typopassage în viața orașului?
O.H: Din ce în ce mai bine cu fiecare ediție, și acest lucru mă bucură foarte mult. Mă bucură să văd aceeiași oameni de la o ediție la alta care aduc oameni noi cu ei, care participă, se implică, pun întrebări și sunt interesați. încet, încet și lumea din alte cercuri află că se întâmplă ceva acolo și că orice s-ar întampla este cumva legat de designul de literă.

C.D: Ce fel de artiști au expus până acum și cine va mai expune în viitor?
O.H: Am avut mulți artiști români și străini care au expus la Typopassage TM. Uite o listă:
- Sorina Vasilescu (Vazelina) – RO; Adnan Vasile – RO; Alexe Popescu – RO; Mihaela Popa - RO, Graphicfront – RO; Hi Visuelle Gestaltung – CH, Karlssonwilker – USA, Nelu Wolfensohn - CA
Vrem să aducem nume importante din designul internațional și să îi punem de fiecare dată față în față cu un designer autohon pentru a putea creea dialoguri. știu că avem multe de dat și de învățat din aceste întâlniri.

C.D: Noile speranțe ale graficii românești. Există așa ceva? Cine sunt?
O.H: Sunt câteva: Sorina Vazelina, Ioana Sopov, Mihaela Popa, Andrei Puica, Alexe Popescu(veteran), Radu Manelici, Paul Derșidan, Alex Robu, Miloș Iovano vici, Mihai Turcan, ștefan Lucuț, Adnan Vasile, Eugen Neacșu… sunt din ce în ce mai mulți de fiecare dată, și asta mă bucură

Multumim :)