Târguind cu cardul într-o lume cel puțin amabilă

Am prins boală pe diminutive, încă de când era mai mică fiică-mea. Micuță... Atunci îi cumpăram tot felul de reviste pentru prichindei. și le găseam strânse acolo ciorchini, în fraze configurând cică o lume mai bună. Ce lume bună, să fim serioși?! Afacerile având țintă copiii sunt dintre cele mai profitabile. împreună cu pompițele funebre. Iar editorii acelor cărți de colorat știau foarte bine asta. însă dulcegării la fel de nefirești, încercând să sugereze bunătatea și disponibilitatea, am mai întâlnit aiurea și prin alte locuri. Nu mai departe de azi-dimineață. Am cumpărat ceva hapuri de la farmacia din colțișorul străzii. Spițereasa, o bunăciune de femeie, toată numai zâmbete și ruj. Gherdan la gât. Rimel întunecat. Dau să plătesc cu cardul, atrăgându-i atenția că este contactless. Din păcate, n-avem noi aici așa ceva - îmi spune -, întinzându-mi apoi receptorul: Pinuțu’, vă rog.