Tiparul înalt (prima parte)

Cărți, ziare, reviste, pliante, etichete, cărți de vizită, broșuri, rapoarte anuale toate sunt tipărite, de cele mai multe ori pe hârtie, de o calitate mai bună sau mai proastă, mai bine sau mai rău. Intrăm zilnic în contact cu tipărituri ce au deobicei un caracter efemer, și încet, încet ne-am obișnuit să le ignorăm forma, devenind parte integrantă a fundalului zilnic. Citim rapid informațiile pe care ni le oferă și nu dăm atenție în mod normal hârtiei sau tipului de literă folosit.


Data viitoare cand vă aflați într-un anticariat sau aveți la îndemână o carte tipărită până în jurul anilor 60, vă invit să treceți degetele peste suprafața tipărită a paginilor interioare. Cel mai probabil, veți simți cum literele sunt ușor reliefate. Deasemenea, dacă tiparul este de bună calitate, puteți observa cum semnele sunt bine conturate, clare, iar culorea cernelii este foarte intensă. Acesta este rezultatul tiparului înalt, o metodă folosită timp de sute de ani pentru a imprima text și care, atunci când este realizată riguros, oferă un plus de frumusețe și în același timp, o experiență tactilă încântătoare.


Procesul de tipărire la care mă voi referi în continuare, același folosit de Gutenberg, (i.e. tipar înalt), se bazează pe principiul imprimării unei suprafețe în relief pe un alt suport. Până la jumatatea secolului XX acesta a fost principala metodă de tipărire, iar in ziua de azi există o adevărată mișcare de renaștere a artei negre. Principiile care stau la baza tiparului înalt sunt simple, însă metodele de obținerea a unei tipărituri de calitate, cantitatea optimă de cerneală, presiunea ce trebuie aplicată, tipul de hârtie potrivit, sunt variabile ce pot fi controlate optim numai în urma a ani de experiență, de multe ori acumulată sub formă de ucenicie.


Am povestit într-un articol anterior despre metoda de producere a literelor metalice și despre cum invenția lui Gutenberg a revoluționat cuvântul tipărit și a transformat cartea, dintr-un obiect artizanal într-unul produs în serie. Cu toate astea, trebuie ținut cont că a fost nevoie de aproximativ un an pentru ca Biblia lui Gutenberg să fie culeasă și tipărită ceea ce, după standarde moderne, este enorm. Este adevărat că în secolul al XV-lea zilele de lucru erau mai puține, dacă ne gândim la numărul de sărbători religioase din calendarul catolic, însă principalul motiv pentru care culegerea Bibliei a durat așa de mult a fost dorința lui Gutenberg de a tipări o carte perfectă din punct de vedere estetic. El a produs litere de diverse lățimi (de exemplu, mai multe tipuri de e, de lățimi diferite) astfel încât, rândurile să aibe exact aceiași lungime, fără spații albe inestetice.


Pe lângă tehnologia de turnare a literei mobile, Gutenberg a inventat și o mașină, inspirată de presele de vin întâlnite în zona sa natală, Mainz. Designul tiparnițelor s-a schimbat de-a lungul timpului, însă principiul de bază, acela de a exercita presiune asupra unei suprafețe pe care s-a aplicat inițial cerneală și care se află în contact cu o alta suprafață (i.e. suport de tipărire), a rămas același până la mijocul secololui XX. Așa cum am spus mai sus, tipografia este o artă minuțioasă care necesita mult timp, pricepere și pasiune. Pentru tipărirea unei pagini, trebuia ca, inițial textul sa fie cules (proces pe care îl voi detalia cu ocazia altui articol), fixat într-o ramă metalică, acoperit de un strat optim și uniform de cerneală și abia apoi, se poate imprima pe hârtia, produsă manual, ce inițial trebuie umezită.


Tiparul înalt nu a mai fost folosit pentru producerea cărților încă de la jumătatea secolului XX. Cu toate astea, în ultimii ani, această artă a cunoscut o revitalizare, odată cu interesul crescut pentru renașterea mediului analog și a cărții-obiect. De exemplu, editura The Folio Society din Londra, specializată în producerea volumelor de lux adresate colecționarilor, a început in februarie 2011 publicarea unei ediții limitate a patru piese scrise de William Shakespeare tipărite în întregime pe tipar înalt, culese manual pe hârtie de cea mai bună calitate, produsă artizanal.