Tipografia fierbinte. Partea I - Linotype

Am vorbit în articolele precedente despre tiparul înalt și despre culegerea manuală a literelor, procedeu care, fiind foarte minuțios, prelungea mult procesul de tipărire.

Urmând parcursul cronologic al articolelor despre tipar, a venit timpul să vorbesc, destul de concis și fără să intru în foarte multe detalii tehnice, despre soluția salvatoare de culegere mecanică, numită tipografie fierbinte.

Ca o mică recapitulare o să reamintesc că una dintre principalele probleme pe care zețarii (culegătorii) o aveau, pe lângă așezarea literă cu literă în culegar a semnelor în oglindă, era redistribuirea acestora în casetă după tipărire. Așadar era nevoie de o mașină care să culeagă text și în același timp, să rezolve problema redistribuirii literelor la final.


începând cu 1886 putem vorbi despre culegere mecanizată a textului. Independent și aproape concomitent au fost inventate, la sfârșitul secolului XIX, două sisteme diferite de culegere, unul literă cu literă și cel de-al doilea, rând cu rând. Au existat mai multe mașini care foloseau aceste sisteme, însă când vorbim despre culegerea mecanică a literelor de text, ‘bătălia’ finală se dă între Linotype și Monotype.

Mașina Linotype, după cum sugerează numele, culegea rânduri de text și nu litere individuale. Zețarul în acest caz s-a transformat în operatorul unei tastaturi, iar când acesta apăsa una dintre cele 90 de taste, matrița literei respective era eliberată din lăcașul ei, iar în momentul în care un întreg rând era cules, acesta se turna sub foma unei singure piese, numită în engleză slug, în germană Nacktschnecke, iar în romanește nu pot decât să banuiesc că se numește melc (dacă cineva îmi poate confirma acest lucru, aș fi foarte recunoscătoare). După turnarea rândului (care conținea exact 65 de caractere), matrițele erau întoarse într-un compartiment de depozitare.


Când am decis să scriu această serie de articole, în paralel am început și o documentare care să mă ajute să traduc în romanește termeni de specialitate, proces care nu este deloc simplu. De fiecare dată când descopăr un cuvânt nou, care ar putea echivala termenii din engleză, îl caut în dicționar pentru a mă asigura de acuratețea traducerii. Astfel am aflat că, în românește, mașina Linotype a fost numită linotip, și din câte am observat, acest nume era folosit ca substantiv comun din seria adidași, xerox etc..., și, în același timp, ca sinonim pentru tipografie fierbinte. Tot DEX-ul mi-a dezvăluit faptul că acest cuvânt provine „Din fr. Linotype” lucru care nu poate fi mai fals. Mașina Linotype a fost inventată în Statele Unite, în 1886 de către un ceasonicar care emigrase din Germania, și a fost pentru prima dată înstalată în tipografia de la New York Tribune. Numele îi vine de la faptul că textul era cules în linii (lino) de caractere (type, se traduce ca tip de literă). Sunt foarte curiosă unde, potrivit Academiei Române, intervine limba franceză în etimologia acestui cuvânt.



Pentru mai multe imagini sau filme despre Linotype acceseaza Arhiva - GF VIDEO / GF FOTO


Articole precedente din Istoria tiparului: Litera mobilă / Tiparul înalt I / Tiparul înalt II