Troiţe din judeţul Dâmboviţa

Este o vorbă sau cel puţin era, la vremea când Iuliu A. Zanne se ocupa de publicarea Proverbelor românilor, adică pe la sfârşitul secolului al XIX-lea, şi vorba zice aşa: Cine pe lângă drum zideşte, mulţi stăpâni dobândeşte. Adică, comentează folcloristul, mulţi musafiri din călători. Odinioară călătorii obişnuiau să poposească la orice casă o întâlnia în drum, nefiind ospătării sau hanuri pe la ţară. Acest obicei era atât de înrădăcinat încât, la unele case mari boiereşti, se găsea în permanenţă o masă, aşezată gata, la dispoziţia drumeţilor. Troiţele (ca şi fântânile) sunt mai toate pe lângă drum şi, în registrul acesta, cine le zideşte, cu siguranţă dobândeşte. Unde mai pui că ele sunt precum casele mari boiereşti, mereu la dispoziţia drumeţilor?

Cartea despre care povestim astăzi se numeşte Troiţe din judeţul Dâmboviţa, şi are marele avantaj de a fi scrisă de un arhitect, Doina Petrescu. Este o carte de etnologie, dar e recomandată de Arhiepiscopul Târgoviştei (autorul prefeţei) preoţimii, credincioşilor şi tuturor iubitorilor de frumos, semn că poate avea şi un real folos duhovnicesc. Este bilingvă, de unde putem deduce că a existat interes pentru diseminarea acesteia. Este o carte despre nişte obiecte de patrimoniu (în sensul valorii acestora pentru cultura română), dar pe care doamna Doina Petrescu le percepe şi ca obiecte sacre, fără ca acest lucru să văduvească în vreun fel demersul teoretic. De aici şi căldura scriiturii. Este o carte deopotrivă narativă şi ştiinţifică şi se deschide, chiar înainte de a începe propriu-zis, cu o povestire, descrierea imaginii de pe coperta întâi: o cruce, o capelă, o fântână.


Pentru a vorbi despre troiţele din judeţul Dâmboviţa, volumul este structurat în patru capitole teoretice din care aflăm, printre altele, de ce ridicăm troiţe, unde, ce fel de troiţe, cine le face şi cum. Avem, apoi, câteva planşe analitice, fotografii comentate ale celor 46 de troiţe inventariate şi un catalog al acestora - unul dintre meritele cărţii, căci de aici aflăm date despre: localitate, amplasare, datare, descriere, materiale, tehnici de lucru, adăpost.

într-un demers participativ, autoarea semnalează nevoia conservării acestor prezenţe discrete de-a lungul drumurilor, valori de patrimoniu pe nedrept uitate şi care nu fac în prezent obiectul protejării sau conservării, nici din partea specialiştilor şi nici măcar din partea preoţilor sau locuitorilor satului. Vă sună cunoscut această observaţie? Pe mine m-a trimis la Lista Monumentelor Istorice pentru judeţul Dâmboviţa, căci devenisem curioasă să aflu dacă sunt înscrise aici şi câteva troiţe. Am aruncat un ochi pe varianta din 2004 şi pe cea din 2010. M-am bucurat să văd că între cele două liste nu există diferenţe, adică troiţele şi crucile consemnate în anul 2004 încă existau şase ani mai târziu. Şi asta pentru că am avut ocazia să văd, prin reveniri în teren, cât de lesne troiţele pot suferi prefaceri. Aşa am reuşit să aflu că sunt menţionate pe lista monumentelor dâmboviţene doar trei troiţe (toate de secol XIX), o masă sfântă a vechii biserici şi 56 (sic!) de cruci, unele chiar de la sfârşitul secolului al XVI-lea. și asta în timp ce, pentru judeţul Alba, de pildă, sunt consemnate doar două troiţe şi două cruci, niciuna mai veche de anul 1805. Poate că numărul mare de monumente de acest fel din Dâmboviţa se datorează celor mai bine de 300 de ani când capitala țării Româneşti a fost la Târgovişte. Ar mai putea să aibă legătură cu cei 150 de ani în care tot aici s-a aflat scaunul mitropolitan.


Nu vom insista prea mult asupra motivelor ridicării unei troiţe, expuse în carte. Ştim deja că răscrucea nu este un loc bun, la fel şi spaţiul unor întâmplări nefericite şi violente; că la drum călătorul se simte apărat de prezenţa ritmică a semnului Crucii (vezi crucea de drum, troiţele din pădure etc.); că înălţarea unei troiţe poate constitui un gest de mulţumire sau de păstrarea aproape a bunăvoinţei lui Dumnezeu ş.a..

Pe scurt, de ce ne place cartea aceasta? Pentru că: • pentru doamna Doina Petrescu, troiţele sunt obiecte nepereche, iar adăposturile au farmec şi personalitate aparte şi sunt spaţii sacralizate, dar şi sacralizante; • urmăreşte variabilitatea formală şi funcţională ale acestor adăposturi; • încearcă să ne explice alăturarea troiţelor şi-a crucilor (de drum, de hotar); • nu generalizează, ci particularizează şi întotdeauna localizează; • nu se teme de cuvântul kitsch; • priveşte troiţele drept parte componentă a unui peisaj cultural; • oferă detalii surprinzătoare şi atrăgătoare pentru orice privitor mai atent, în tot acest timp făcând dovadă că autoarea însăşi este privitorul atent; • foloseşte un limbaj cald, necăutat (troiţele se însoţesc cu fântânile, de pildă), şi am putea continua.


Volumul este important şi pentru că oferă informaţii inedite. Dac-aş porni la drum, aş vrea să văd, de pildă, troiţa din Cobia, despre care se spune că are inscripţionat un pomelnic de neamuri sub forma unui vocabular de semne, grupuri de linii orizontale. Cu siguranţă aş lua la picior vechiul drumeag din Valea Sticlăriei, pe urma unei troiţe abandonate în pădure. Mi-ar plăcea să vorbesc despre sacralitate cu oamenii din Vârfuri, unde există o troiţă ridicată pentru un scop deosebit: protejarea Sfintei Mese a Altarului, de la vechea biserică. Şi, mai ales, mi-ar plăcea să puteţi vedea şi voi cartea şi s-avem parte de o reeditare.

Fotografiile sunt reproduse din volum, cu acordul autoarei.

TROIțE DIN JUDEțUL DâMBOVIțA
Editura/ Bibliotheca, Târgovişte (2003) Colecţia/ Ethnos - monografia Autor/ arh. Doina Petrescu Redactare/ Machetare/ Corectură/ arh. Doina Petrescu Tehnoredactare/ Procesare foto/ Stelian Tudosă Coperta/ Stelian Tudosă, după o idee a autoarei Fotografii/ Cătălin Ieremia, arh. Corneliu Ionescu Culegere text/ Ion Anghel Traducerea/ Alexandra-Maria Anca, George Anca Format/ 21 x 30 cm Număr de pagini/ 128 ISBN 973-8413-26-5

Articole similare: l TROIțE. VALEA SLăNICULUI l SUNă CLOCOTICII-N IARBă l